Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru APLICARE

 Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 82 pentru APLICARE.

ELECTROMECANOTERAPIE

... ELECTROMECANOTERAPÍE s . f . Aplicare

 

ELECTROTEHNIC

ELECTROTÉHNIC , - Ă , electrotehnici , - ce , s . f . , adj . 1. S . f . Ramură a științei care studiază fenomenele electrice și magnetice din punctul de vedere al aplicăriilor în tehnică . 2. Adj . Care aparține electrotehnicii ( 1 ) , privitor la aplicarea tehnică a fenomenelor electrice și

 

EXCEPȚIE

EXCÉPȚIE , excepții , s . f . 1. Abatere de la regula generală ; ceea ce nu se supune normei generale . 2. Abatere îngăduită de lege de la aplicarea anumitor norme juridice . 3. Mijloc de apărare într - un litigiu , tinzând fie la amânarea soluționării acestuia , fie la înlăturarea pretențiilor reclamantului , fără a se intra în examinarea

 

EXCITARE

... EXCITÁRE , excitări , s . f . 1. Acțiunea de a excita și rezultatul ei ; excitație . 2. Aplicare

 

EXECUTORIU

... EXECUTÓRIU , - IE , executorii , adj . ( Jur . ) Care trebuie executat , care trebuie pus în aplicare

 

EXTRANEITATE

EXTRANEITÁTE s . f . 1. Caracter străin al unui element cuprins într - un raport juridic , necesitând aplicarea unei legi nenaționale . 2. Situația juridică a unei persoane care se află într - o țară străină . [ Pr . : - ne -

 

FOTOCERAMICĂ

... FOTOCERÁMICĂ s . f . Aplicare

 

FULGURAȚIE

... tunet , produsă de o descărcare electrică în regiunile înalte ale atmosferei . 2. ( Med . ; în sintagma ) Fulgurație electrică = metodă de tratare a rănilor prin aplicare

 

FUNCȚIE

FÚNCȚIE , funcții , s . f . ( Și în forma funcțiune ) 1. Activitate administrativă pe care o prestează cineva în mod regulat și organizat într - o instituție , în schimbul unui salariu ; serviciu , slujbă , post ^2 . 2. Sarcină , rol ; destinație . 3. ( Gram . ) Rolul sintactic pe care îl indeplinește un cuvânt într - o propoziție . 4. Ansamblu de proprietăți chimice ale unui compus , determinat de o anumită grupă de atomi din molecula . 5. ( Fiziol . ) Activitate proprie a fiecărui organ , aparat , țesut din organismele vii ale viețuitoarelor . 6. ( Mat . ) Mărime variabilă care depinde de una sau de mai multe mărimi variabile independente . 7. ( Log . ) Operație care , prin aplicarea asupra unui argument îi conferă acestuia o valoare corespunzătoare . 8. ( În expr . ) A fi în funcție de . . . = a depinde de . . . [ Var . : funcțiúne s .

 

GENERALIZA

... respectivă . 2. Tranz . și refl . A face să fie sau a deveni general ^2 ; a ( se ) extinde sfera de aplicare

 

HIDRAULIC

HIDRAÚLIC , - Ă , hidraulici , - ce , s . f . , adj . 1. S . f . Știință care studiază legile de echilibru și de mișcare ale lichidelor și aplicarea lor în tehnică . 2. Adj . Care aparține hidraulicii ( 1 ) , referitor la

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>