Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ASCUȚIT
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 238 pentru ASCUȚIT.
ȚEPÚȘĂ , țepușe , s . f . 1. Par ascuțit , țeapă ; p . restr . vârf ascuțit al unui par . 2.
ȚIPÁ^2 , țip , vb . I . Tranz . ( Reg . ) 1. A arunca , a azvârli . 2. A scoate , a da afară . 3. A alunga , a goni . - Et . nec . ȚIPÁ^1 , țip , vb . I . Intranz . 1. ( Despre oameni ) A striga cu glas tare și ascuțit ( de durere , de spaimă ) ; a zbiera . 2. ( Despre animale ) A scoate strigăte specifice puternice , ascuțite . 3. Fig . ( Despre culori sau obiecte colorate ) A face o impresie neplăcută ( din cauza intensității sau a stridenței nuanțelor ) ; a bate la ochi . - Et .
ACÚT , - Ă , acuți , - te , adj . 1. Ascuțit , pătrunzător . 2. ( Despre boli ) Cu evoluție rapidă , cu caracter de criză . 3. ( Muz . ; despre sunete ) Înalt , ascuțit ^2 ,
... ASCUȚÍȘ , ascuțișuri , s . n . Tăiș sau vârf ascuțit al unui obiect . - Ascuți
... ASCUȚÍRE , ascuțiri , s . f . Acțiunea de a ( se ) ascuți . - V. ascuți
... ASCUȚITOÁRE , ascuțitori , s . f . Unealtă ( sau aparat , mașină ) cu care se ascut obiecte tăioase , se face vârf la creioane etc . - Ascuți
BOLD , bolduri , s . n . ( Reg . ) 1. Ac cu măciulie , ac cu gămălie . 2. Băț ascuțit cu care se îndeamnă vitele . 3. ( Înv . ) Imbold . 4. ( Reg . ) Element de construcție în arhitectura populară , în formă de stâlp sculptat , cu vârf
CIOC ^2 , ciocuri , s . n . 1. Partea anterioară , terminală , lunguiață și cornoasă a capului păsărilor , care înlocuiește sistemul dentar ; plisc , clonț . 2. Parte sau prelungire ascuțită a unor obiecte ; capăt , vărf ( ascuțit ) . 3. Barbișon , țăcălie . 4. Compuse : ciocul - berzei = plantă erbacee cu frunzele păroase , adânc crestate și cu flori violete - purpurii ( Geranium pratense ) ; ciocul - cucoarei = mică planta erbacee cu tulpina păroasă întinsă pe pământ , cu frunze compuse , flori roșii , roz sau albe și fructe lungi , asemănătoare cu un cioc ( Erodium cicutarium ) ; cioc - întors = pasăre călătoare cu penajul alb pătat cu negru , cu ciocul lung , subțire și ușor arcuit în sus , cu picioarele înalte ( Recurvirostra avosetta ) . CIOC ^1 interj . ( Adesea repetat ) Cuvânt care imită zgomotul produs de lovituri ( repetate ) într - un obiect sau într - un material dur . -
COLȚ , colțuri , ( I , II 4 ) s . n . colți , ( II , III ) s . m . I. S . n . 1. Punct unde se întâlnesc muchiile unui obiect sau laturile unei figuri . 2. Porțiune dintr - un obiect sau dintr - un loc cuprinsă între extremitățile reunite ale laturilor lui . 3. Loc îndepărtat , retras , dosnic ; refugiu , ascunziș . II. S . m . 1. Dinte al animalelor ( p . ext . și al oamenilor ) , în special caninul . 2. Fiecare dintre vârfurile lungi și ascuțite ale greblei , furcii sau ale altor instrumente asemănătoare . 3. Fiecare dintre cuiele de fier pe care le aplică cineva pe talpa încălțămintei de iarnă ca să nu alunece pe gheață ; țintă . 4. Vârf ascuțit și proeminent de stâncă , de gheață etc . 5. Vârful plantelor , în special al ierbii , la începutul dezvoltării lor , când încolțesc . 6. Compus : colții - babei = plantă erbacee târâtoare cu frunze penate , cu flori galbene și cu fructe țepoase ( Tribulus terrestris ) . III. S . m . 1. Fiecare dintre tăieturile de formă aproximativ triunghiulară făcute pe marginea unei stofe ; dantelă împletită în această formă . 2. Șuviță de păr ondulată trasă pe frunte sau pe
FLUIERÁ , flúier , vb . I . Intranz . I. 1. A emite un sunet asemănător cu al fluierului ( 1 ) sau o combinație ( melodică ) de sunete , suflând printre buze sau printre degetele băgate în gură . 2. A cânta din fluier ( 1 ) . 3. A emite sunete ascuțite întrebuințând un instrument special , mai ales pentru semnalizare . II. ( Despre vânt , furtună , vijelie etc . ; la pers . 3 ) A produce un zgomot ascuțit și puternic ; a șuiera . [ Pr . : flu -
NEASCUȚÍT , - Ă , neascuțiți , - te , adj . ( Despre obiecte ) Care nu este ascuțit ; fără vârf , rotunjit . [ Pr . : ne - as - ] - Ne - +