Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ATRIBUȚIE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 56 pentru ATRIBUȚIE.

NOTAR

NOTÁR , notari , s . m . 1. Funcționar public învestit cu atribuția de a autentifica acte juridice , de a legaliza semnături , de a elibera copii legalizate , certificate etc . 2. ( În vechea organizare administrativă a României ) Reprezentant al puterii centrale în comune , exercitând de obicei atribuții de șef al poliției și de secretar

 

PRETOR

PRÉTOR , pretori , s . m . 1. Magistrat roman cu înalte atribuții judiciare ( și care adesea guverna o provincie romană ) . 2. ( În vechea armată ) Persoană numită pe lângă marile unități militare , cu atribuții în poliția administrativă și juridică în timp de război . 3. ( În vechea organizare administrativă a țării ) Șef al administrației și al poliției într - o plasă , care reprezenta aici puterea

 

ÎNVESTI

... ÎNVESTÍ , învestesc , vb . IV . Tranz . A acorda cuiva în mod oficial un drept , o autoritate , o demnitate , o atribuție

 

ÎNVESTIRE

... ÎNVESTÍRE , învestiri , s . f . Acțiunea de a învesti ; împuternicire dată cuiva spre a exercita un drept , o autoritate , o atribuție

 

ÎNVESTIT

... ÎNVESTÍT , - Ă , învestiți , - te , adj . Care a primit oficial un drept , o autoritate , o demnitate , o atribuție

 

ACOLIT

ACOLÍT , - Ă , acoliți , - te , subst . 1. S . m . și f . Persoană care urmează , care ajută pe cineva ( într - o acțiune , într - un domeniu de activitate ) . 2. S . m . Slujitor de rang inferior din clerul catolic , având atribuții legate de

 

ADJUTANT

ADJUTÁNT , adjutanți , s . m . 1. Ofițer atașat unui comandant sau unui șef militar într - o unitate militară , îndeplinind atribuții similare unui secretar ; ofițer care face parte dintr - un stat - major ; aghiotant . 2. ( Ieșit din uz ) Grad pentru personalul aviatic corespunzător plutonierului ; persoană având acest

 

AGHIOTANT

AGHIOTÁNT , aghiotanți , s . m . Ofițer atașat unui comandament sau unui șef militar într - o unitate militară , îndeplinind atribuții similare unui secretar ; adjutant . [ Pr . : - ghi -

 

APROD

APRÓD , aprozi , s . m . 1. Dregător al curții domnești în Moldova și Țara Românească , cu atribuții ( administrative , fiscale , juridice ) variate . 2. Fecior de boier care slujea la curtea domnească . 3. Slujbaș care păzea sălile și introducea publicul în unele

 

ATRIBUȚIUNE

... ATRIBUȚIÚNE s . f . v . atribuție

 

   Următoarele >>>