Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru AUTORITATE

 Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 120 pentru AUTORITATE.

BREVET

... BREVÉT , brevete , s . n . Document oficial acordat de o autoritate

 

BUIURDISI

BUIURDISÍ , buiurdisesc , vb . IV . Tranz . ( Înv . ) A transmite oficial un ordin , o cerere , o plângere etc . unei autorități inferioare ; a întări printr - un decret . [ Pr . : bu -

 

CĂPITĂNIE

... CĂPITĂNÍE , căpitănii , s . f . 1. ( Urmat de determinarea " portului " ) Autoritate

 

CARTE

... de intrare ) , indicând numele ( profesiunea , adresa etc . ) unei persoane ( carte de vizită ) etc . III. ( Înv . și pop . ) 1. Scrisoare . 2. Ordin scris , emis de o autoritate

 

CHIRIARHIE

CHIRIARHÍE , chiriarhii , s . f . ( Înv . ) Demnitatea de chiriarh ; conducerea , autoritatea superioară a bisericii . [ Pr . : - ri -

 

CITAȚIE

CITÁȚIE , citații , s . f . 1. Invitație oficială scrisă , prin care o persoană este chemată să se înfățișeze la o anumită dată înaintea unei instanțe judecătorești sau a unei autorități ; citare ; p . ext . ( concr . ) hârtie oficială care cuprinde această invitație . 2. ( Înv . ) Citat . [ Var . : ( înv . ) citațiúne s .

 

CNEZAT

CNEZÁT , cnezate , s . n . Formă de organizare politică de tip statal ( la români și la slavi ) în evul mediu bazată pe autoritatea cneazului ; teritoriu stăpânit de un cneaz . - Cneaz + suf . -

 

COMISAR

... militar . 3. ( În U . R . S . S . , până în anul 1946 ; în sintagma ) Comisar al poporului = membru al guvernului sovietic . 4. Persoană însărcinată de o autoritate

 

COMPETENȚĂ

COMPETÉNȚĂ , competențe , s . f . Capacitate a cuiva de a se pronunța asupra unui lucru , pe temeiul unei cunoașteri adânci a problemei în discuție ; capacitate a unei autorități , a unui funcționar etc . de a exercita anumite

 

COMPETENT

COMPETÉNT , - Ă , competenți , - te , adj . 1. Care este bine informat într - un anumit domeniu ; care este capabil , care este în măsură să judece un anumit lucru . 2. Care are atribuția , căderea , autoritatea legală să facă ceva ; îndreptățit . [ Var . : ( înv . ) competínte

 

CONDOMINIU

CONDOMÍNIU s . n . Regim potrivit căruia un anumit teritoriu este supus autorității politice a două sau mai multor

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>