Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru BUC��

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 19 pentru BUC��.

BUC

BUC ^2 , ( 2 ) buci , s . m . ( Reg . ) 1. Pleavă rămasă după vânturarea semințelor de cânepă sau de in , după măcinarea boabelor de porumb etc ... 2. ( La pl . ) Scame rămase de la melițarea și pieptănarea inului și a cânepii . BUC ^1 subst . ( Reg . , în loc , adv . ) Într - un buc

 

BUCĂ

BÚCĂ , buci , s . f . ( Pop . ) 1. Fesă . 2. Obraz (

 

BUCĂLAI

BUCĂLÁI , - ÁIE , bucălai , - aie , adj .

 

BUCĂLAIE

BUCĂLÁIE , bucălăi , s . f . , adj . ( Oaie ) cu lâna albă și cu botul și extremitățile membrelor negre sau castaniu - închis . - Bucă +

 

BUCĂLAT

BUCĂLÁT , - Ă , bucălați , - te , adj . ( Care are obrazul ) grăsuț , durduliu , bucălai , bucăliu ,

 

BUCĂLIU

BUCĂLÍU , - ÍE , bucălii , adj . ( Rar ) Bucălat . - Probabil contaminare între bucălat și grăsuliu ,

 

BUCĂTAR

BUCĂTÁR , bucătari , s . m . Bărbat care are meseria de a găti mâncare . - Bucată + suf . -

 

BUCȘI

BUCȘÍ , bucșesc , vb . IV . Tranz . ( Reg . ) 1. A îndesa , a umple până la refuz . 2. A - l podidi ( sângele ) . - Et .

 

BUCĂȚEA

BUCĂȚEÁ , bucățele , s . f . Bucățică . - Bucată + suf . -

 

BUCĂȚEL

BUCĂȚÉL s . m . Plantă erbacee din familia gramineelor , cu frunzele inferioare răsucite în formă de sul și cu flori roșietice sau violacee ( Agrostis

 

BUCĂȚELI

BUCĂȚELÍ , bucățelesc , vb . IV . Tranz . ( Reg . ) A

 

   Următoarele >>>