Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru BUNĂVOIE

 Rezultatele 1 - 9 din aproximativ 9 pentru BUNĂVOIE.

VOLUNTAR

... VOLUNTÁR , - Ă , voluntari , - e , adj . , s . m . I. Adj . ( Despre oameni și manifestările lor ) 1. Care acționează de bunăvoie , din proprie inițiativă , nesilit de nimeni , în mod conștient ; ( despre acțiuni ) care se face de bunăvoie , fără constrângere . 2. Care exprimă voință . 3. Care își impune voința ; autoritar . II. S . m . Persoană care intră în armată din proprie dorință spre a ... a fi împlinit vârstă cerută ) ; p . ext . persoană care ia parte la o campanie militară din proprie inițiativă sau care se facă un serviciu de bunăvoie

 

BENEVOL

... BENEVÓL , - Ă , benevoli , - e , adj . Făcut de bunăvoie

 

CESIONA

... vb . I . Tranz . A transmite un drept de creanță unei alte persoane în temeiul unui contract de cesiune ; a renunța de bunăvoie

 

NESILIT

... NESILÍT , - Ă , nesiliți , - Ie , adj . 1. ( Despre gesturi , mișcări ; despre stil , limbă ) Natural , spontan , degajat . 2. Care este făcut de bunăvoie

 

PUTATIVĂ

... PUTATÍVĂ , putative , adj . Căsătorie putativă ( Jur . ; în sintagma ) = căsătorie încheiată de bunăvoie

 

RENUNȚA

... A se lăsa de ceva , a întrerupe , a înceta de a mai face ceva ; a părăsi de bunăvoie

 

SPONTAN

... SPONTÁN , - Ă , spontani , - e , adj . ( Adesea adverbial ) Care se face sau se produce de la sine , fără vreo cauză exterioară aparentă ; care se face de bunăvoie

 

VOLNICEȘTE

... VOLNICÉȘTE adv . ( Înv . ) În mod liber , de bunăvoie