Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru BUNĂVOINȚĂ

 Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 34 pentru BUNĂVOINȚĂ.

LINGUȘI

LINGUȘÍ , lingușesc , vb . IV . Tranz . și refl . A căuta să câștige bunăvoința , favoarea etc . cuiva satisfăcându - i vanitatea , a se pune bine cu cineva prin atitudini și vorbe măgulitoare la adresa lui , prin laude exagerate și ipocrite ; a flata , a măguli , a

 

MĂRINIMIE

... MĂRINIMÍE s . f . Bunăvoință

 

MILĂ

... sau de nenorocirea cuiva ; compătimire ; îndurare ; milostenie . 2. Ajutor , binefacere ; ( concr . ) pomană , milostenie . 3. Stare jalnică , de compătimit în care se află cineva ; mizerie . 4. Bunăvoință

 

MILOSTIVIRE

... MILOSTIVÍRE , milostiviri , s . f . Faptul de a se milostivi . 1. Milă ^1 , compătimire , îndurare ; înduioșare , bunăvoință

 

NĂZUI

NĂZUÍ , năzuiesc , vb . IV . Intranz . 1. A tinde cu străduință către ceva ; a aspira , a râvni . 2. ( Înv . ) A se îndrepta spre cineva sau undeva după ajutor , a recurge , a apela la sprijinul , bunăvoința , îndurarea cuiva . 3. ( Înv . și reg . ) A se îndrepta , a se duce spre . . . , a ținti să ajungă la . . . - Et . nec . Cf . magh . %

 

NEAMABIL

... NEAMÁBIL , - Ă , neamabili , - e , adj . Care nu este amabil , lipsit de bunăvoință

 

NEPRIETENOS

... NEPRIETENÓS , - OÁSĂ , neprietenoși , - oase , adj . 1. Lipsit de prietenie , de bunăvoință ; dușmănos , ostil , neprietenesc ; p . ext . care nu este sociabil , comunicativ ; morocănos . 2. Fig . ( Despre încăperi , interioare etc . ) Lipsit de confort , de intimitate ; rece , neprietenesc . [ Pr ...

 

OFERI

... OFERÍ , ofér , vb . IV . Tranz . 1. A propune cuiva ( în semn de atenție , de bunăvoință etc . ) să primească un lucru necerut ; a da în dar , a pune la dispoziție . 2. A propune spre cumpărare ...

 

PRIETENEȘTE

... PRIETENÉȘTE adv . Ca un prieten , cu prietenie ; cu bunăvoință

 

PRIINȚĂ

... PRIÍNȚĂ , priințe , s . f . ( Pop . ) 1. Atitudine favorabilă ; bunăvoință

 

PROERESIS

... PROÉRESIS s . n . ( Grecism înv . ) Bunăvoință

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>