Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru C%EF%BF%BD%EF%BF%BD%EF%BF%BD%EF%BF%BDTIGAT

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 560 pentru C%EF%BF%BD%EF%BF%BD%EF%BF%BD%EF%BF%BDTIGAT.

C

C s . m . invar . A cincea literă a alfabetului limbii române ; sunet notat cu această literă ( consoană semioclusivă prepalatală surdă ( 2 ) în ...

 

... CĂ conj . 1. Introduce propoziții subordonate : a ) completive ; Am spus că nu pot veni ; b ) subiective : Așa - i c - a venit și rândul meu ? ; c ) atributive : Gândul că nu pot pleca mă chinuie ; d ) ( cauzale ) căci , fiindcă . Hai acasă că - i târziu ; e ) ( consecutive ) încât , de . E atât de slab ...

 

C?INE

CÍNE pron . 1. ( Interogativ ; ține locul unui substantiv care denumește o persoană sau un animal ori al unui pronume , așteptat ca răspuns la întrebare ) Cine a venit ? 2. ( Relativ ) Cel ce , acela care . Bine - a zis cine - a zis . . . 3. ( Nehotărât ) Fiecare , oricine , oricare . Zică cine ce va vrea . [ Gen . - dat . :

 

CÂND

... a văzut - o , s - a bucurat . b ) După ce . Când i - a pierdut din ochi , s - a ridicat . c ) Înainte de ( a ) . . . , până ( a ) nu . . . Parada începuse când a sosit . d ) Deși ; în vreme ce . Când altul s ...

 

CÂINESC

CÂINÉSC , - EÁSCĂ , câinești , adj . 1. Care aparține câinilor , privitor la câini . 2. Fig . ( Despre atitudinea , manifestările cuiva ) Rău , dușmănos , hain ; ( despre vreme , situații , împrejurări ) vrăjmaș omului , greu de suportat ; aspru , câinos . - Câine + suf . -

 

CÂINIE

CÂINÍE s . f . Atitudine sau faptă plină de răutate , de cruzime ; câinoșenie . - Câine + suf . -

 

CÂINOS

CÂINÓS , - OÁSĂ , câinoși , - oase , adj . ( Despre oameni și despre manifestările lor ) Crud , rău ,

 

CÂMP

CÂMP , câmpuri , s . n . și ( 1 , astăzi mai ales în expr . ) câmpi , s . m . 1. Întindere vastă de pământ fără accidente însemnate de teren ; șes , câmpie ; spec . întindere de pământ cultivată , semănată ; totalitatea ogoarelor din jurul unei comune . 2. Loc . Spațiu , porțiune de teren în limitele cărora se desfășoară o anumită activitate . Câmp de luptă . 3. ( Fiz . ) Regiune din spațiu în care fiecărui punct i se asociază o mărime fizică determinată ; mărime care caracterizează o asemenea regiune . Câmp sonor . 4. Formă a materiei prin intermediul căreia are loc interacțiunea dintre particule . Câmp electromagnetic . 5. ( În sintagma ) Câmp operator = porțiune anatomică pe suprafața căreia are loc o intervenție chirurgicală . 6. Fondul unui tablou , al unei gravuri , al unei podoabe etc . 7. Mulțime de valori ale uneia sau mai multor mărimi ( matematice , fizice etc . )

 

CÂMPEAN

CÂMPEÁN , - Ă , câmpeni , - e , s . m . , adj . 1. S . m . Locuitor de la câmp ( 1 ) , de la șes sau p . ext . , de la țară . 2. Adj . ( Rar ) Câmpenesc . - Câmp + suf . -

 

CÂMPENESC

CÂMPENÉSC , - EÁSCĂ , câmpenești , adj . De ( la ) câmp ( 1 ) sau de ( la ) țară , specific câmpului sau vieții de la țară ; câmpean , câmpesc . - Câmpean + suf . -

 

CÂMPESC

CÂMPÉSC , - EÁSCĂ , câmpești , adj . ( Înv . ) Câmpenesc . - Câmp + suf . -

 

   Următoarele >>>