Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru C

 Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 560 pentru C.

CÂNTECEL

CÂNTECÉL , cântecele , s . n . Diminutiv al lui

 

CÂNTICEL

CÂNTICÉL s . n . v .

 

CÂR

CÂR interj . ( Adesea repetat ) Cuvânt care imită sunetul caracteristic scos de unele păsări ( ciori , găini etc . ) ; strigăt cu care se alungă unele

 

CÂRC

CÂRC interj . A nu ( Pop . și fam . ; în expr . ) ( mai ) zice ( sau spune ) ( nici ) cârc = a nu ( mai ) spune nici o vorbă , a tăcea chitic . - Formație

 

CÂRCEIE

CÂRCÉIE , cârceie , s . f . Piesă de lemn sau de fier de la car , cu care se leagă tânjala de proțap ( când se înjugă patru boi ) . - Et .

 

CÂRCEL

CÂRCÉL , cârcei , s . m . 1. ( Med . ) Contracție bruscă și involuntară a mușchilor de la extremități , însoțită de obicei de senzații dureroase . 2. Organ vegetal care are aspectul unui fir răsucit în spirală , cu ajutorul căruia planta se agață de corpurile din jurul ei . 3. ( Zool . )

 

CÂRCIOBAR

CÂRCIOBÁR s . m . v .

 

CÂRCIOC

CÂRCIÓC s . n . v .

 

CÂRCIOCAR

CÂRCIOCÁR s . m . v .

 

CÂRCIOG

CÂRCIÓG , cârcioguri , s . n . ( Reg . ) Tertip , șiretlic , chichiță . [ Var . : cârcióc s .

 

CÂRCIOGAR

CÂRCIOGÁR , cârciogari , s . m . ( Reg . ) Om căruia îi plac cearta , procesele , care găsește obiecție la orice ; om cârcotaș . [ Var . : cârciocár , cârciobár , corciogár s . m . ] Cârciog + suf . -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>