Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CERT

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 51 pentru CERT.

CIOANDĂ

CIOÁNDĂ s . f . ( Reg . ) Ceartă ușoară ;

 

CIOMĂGAȘ

CIOMĂGÁȘ , ciomăgași , s . m . ( Fam . ) Om înclinat spre ceartă și bătaie ; bătăuș , ciomăgar . - Ciomag + suf . -

 

CIONDĂNEALĂ

CIONDĂNEÁLĂ , ciondăneli , s . f . ( Fam . ) Ceartă ușoară ; dispută trecătoare ; cioandă , ciorovăială . - Ciondăni + suf . -

 

CIOROVĂIALĂ

CIOROVĂIÁLĂ , ciorovăieli , s . f . ( Fam . ) Ceartă ușoară ( pentru nimicuri ) ; ciorovăire , ciondăneală . [ Pr . : - vă - ia - ] - Ciorovăi + suf . -

 

CLENCI

CLENCI , clenciuri , s . n . ( Pop . ) 1. Creangă pe ale cărei bifurcații tăiate parțial se pot agăța unele obiecte . 2. Fiecare dintre bifurcațiile coarnelor cerbului . 3. Fig . Pricină , motiv ( de

 

COLIZIUNE

COLIZIÚNE , coliziuni , s . f . 1. Ciocnire violentă între două corpuri care se mișcă unul spre altul ; izbire , lovire . 2. Ciocnire de forțe , tendințe , interese contrare în domeniul relațiilor omenești ; conflict , ceartă , dispută . 3. ( În sintagma ) Coliziune omonimică = fenomen lingvistic prin care două sau mai multe cuvinte diferite ajung omonime . [ Pr . : - zi - u - . - Var . : ( înv . ) colízie s .

 

CONFLICT

CONFLÍCT , conflicte , s . n . 1. Neînțelegere , ciocnire de interese , dezacord ; antagonism ; ceartă , diferend , discuție ( violentă ) . 2. Contradicție între ideile , interesele sau sentimentele diferitelor personaje , care determină desfășurarea acțiunii dintr - o operă epică sau

 

CONTENȚIUNE

CONTENȚIÚNE , contențiuni , s . f . 1. ( Rar ) Dezbatere , discuție ( aprinsă ) ; ceartă , dispută . 2. ( Med . ) Menținere a corpului sau a unui organ într - o anumită poziție . [ Pr . : - ți -

 

CONTROVERSĂ

CONTROVÉRSĂ , controverse , s . f . Discuție în contradictoriu ( asupra unei chestiuni principiale ) ; ( fam . ) discuție aprinsă , ceartă ,

 

CUSURGIOAICĂ

CUSURGIOÁICĂ , cusurgioaice , s . f . ( Fam . ) Femeie înclinată să găsească cusururi ( 1 ) la orice , femeie care are chef de ceartă ; cusurgie . - Cusurgiu + suf . -

 

CUSURGIU

CUSURGÍU , - ÍE , cusurgii , s . m . și f . , adj . ( Fam . ) ( Persoană ) înclinată să găsească cusururi ( 1 ) la orice ; ( persoană ) care are chef de ceartă . - Cusur + suf . -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>