Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CIC��
Rezultatele 1 - 5 din aproximativ 5 pentru CIC��.
CÍCĂ adv . ( Pop . și fam . ; cu valoare de verb unipersonal sau impersonal ) . 1. ( precedă o afirmație pusă pe socoteala altora ) ( Se ) spune că . . . ( lumea ) zice că . . . , după cum ( se ) crede . 2. ( Indică un sentiment de mirare sau de îndoială ) Dacă poate fi cu putință ! auzi ! 3. ( Povestitorul admite ce se spune , dar e convins că nu este așa ) Chipurile , vorba vine ! vorbă să
CICĂLÍ , cicălesc , vb . IV . Tranz . A certa mereu , a face cuiva reproșuri repetate pentru fapte mărunte . - Et .
CICĂLÍRE , ciăliri , s . f . Faptul de a cicăli ; cicăleală . - V.
CICĂLITÓR , - OÁRE , cicălitori , - oare , adj . Care cicălește . - Cicăli + suf . . -
CICĂLEÁLĂ , cicăleli , s . f . Faptul de a cicăli ; reproș repetat făcut cuiva pentru fapte mărunte ; cicălire . - cicăli + suf . -