Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CLOPOȚEL

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 22 pentru CLOPOȚEL.

CLING

CLING interj . Cuvânt care imită sunetul clopoțeilor sau al

 

CLOPOȚI

... CLOPOȚÍ , clopoțesc , vb . IV . Intranz . ( Rar ) A trage clopotul ( 1 ) ; a suna din clopoțel

 

CROTAL

CROTÁL , crotali , s . m . ( Zool . ) Șarpe - cu -

 

GHIOCEL

... GHIOCÉL , ghiocei , s . m . Mică plantă erbacee perenă cu frunze liniare , cu o singură floare , albă , în formă de clopoțel

 

JOC

JOC , jocuri , s . n . 1. Acțiunea de a se juca ( 1 ) și rezultatul ei ; activitate distractivă ( mai ales la copii ) ; joacă . 2. Acțiunea de a juca ( 5 ) ; dans popular ; p . ext . petrecere populară la care se dansează ; horă . 3. Competiție sportivă de echipă căreia îi este proprie și lupta sportivă ( baschet , fotbal , rugbi etc . ) 4. Acțiunea de a interpreta un rol într - o piesă de teatru ; felul cum se interpretează . 5. ( Și în sintagma joc de noroc ) = distracție cu cărți , cu zaruri etc . care angajează de obicei sume de bani și care se desfășoară după anumite reguli respectate de parteneri , câștigul fiind determinat de întâmplare sau de calcul . 6. ( Tehn . ) Deplasare relativă maximă pe o direcție dată între două piese asamblate , considerată față de poziția de contact pe direcția respectivă . 7. Model simplificat și formal al unei situații , construit pentru a face posibilă analiza pe cale matematică a acestei situații . 8. ( Muz . ; în sintagma ) Joc de clopoței =

 

LĂCRIMIOARĂ

LĂCRIMIOÁRĂ , lăcrimioare , s . f . 1. Diminutiv a lui lacrimă ; lăcrimea , lăcrimiță , lăcrimuță . 2. Mică plantă erbacee cu flori mici , albe , plăcut mirositoare , de forma unor clopoței ; mărgăritar . mărgăritărel , cerceluși ( Convallaria majalis ) . [ Var . : lăcrămioáră s . f . ] - Lacrimă + suf . -

 

LINCA

... LÍNCA interj . ( Repetat ) Cuvânt care imită sunetele unui clopot sau clopoțel

 

PLUGUȘOR

PLUGUȘÓR , plugușoare , s . n . 1. Diminutiv al lui plug ; pluguleț , pluguț . 2. Plug ( 1 ) împodobit cu hârtie colorată , cu flori etc . , cu care umblă flăcăii în ajunul Anului nou , recitând colinde , sunând din clopoței , pocnind din bici etc . ; p . ext . datina uratului de Anul nou în folclorul românesc , precum și versurile care se rostesc cu această ocazie ; pluguleț , plug ( 5 ) . - Plug + suf . -

 

TILINC

... TILÍNC interj . ( Repetat ) Cuvânt care imită sunetul unui clopoțel

 

TIMBRU

... Însușire a sunetului muzical datorită căreia se deosebesc între ele sunetele de aceeași înălțime și intensitate provenite de la surse diferite . 3. ( Înv . ) Clopot , clopoțel

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>