Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru COL������

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 30 pentru COL������.

COL

COL

 

COLĂCAR

COLĂCÁR , colăcari , s . m . ( Pop . ) Fiecare dintre flăcăii care însoțesc ( călare ) alaiul nunții și care rostesc la masă orația de nuntă . [ Var . colăcér s . m . ] - Colac + suf . -

 

COLĂCEL

COLĂCÉL , colăcei , s . m . 1. Diminutiv al lui colac ; colac mic care se împarte la nunți , la înmormântări etc . 2. ( Bot . ; reg . ) Pelargonie . - Colac + suf . -

 

COLĂCER

COLĂCÉR s . m . v .

 

COLĂCI

COLĂCÍ , colăcesc , vb . IV . Tranz . ( Reg . ) 1. A recomanda cuiva pe cineva pentru căsătorie ; a peți . 2. A introduce undeva pe un străin ( nepoftit ) care se stabilește apoi acolo . 3. A sfătui pe cineva ( să facă ceva rău ) . - Probabil din

 

COLĂREZI

COLĂRÉZI s . m . pl . ( Pop . ) Bucățele de cocă ^1 care se fierb în lapte sau în anumite mâncăruri ; p . ext . mâncare ( pentru copii ) făcută din făină fiartă în lapte . - Et .

 

COLȚ

COLȚ , colțuri , ( I , II 4 ) s . n . colți , ( II , III ) s . m . I. S . n . 1. Punct unde se întâlnesc muchiile unui obiect sau laturile unei figuri . 2. Porțiune dintr - un obiect sau dintr - un loc cuprinsă între extremitățile reunite ale laturilor lui . 3. Loc îndepărtat , retras , dosnic ; refugiu , ascunziș . II. S . m . 1. Dinte al animalelor ( p . ext . și al oamenilor ) , în special caninul . 2. Fiecare dintre vârfurile lungi și ascuțite ale greblei , furcii sau ale altor instrumente asemănătoare . 3. Fiecare dintre cuiele de fier pe care le aplică cineva pe talpa încălțămintei de iarnă ca să nu alunece pe gheață ; țintă . 4. Vârf ascuțit și proeminent de stâncă , de gheață etc . 5. Vârful plantelor , în special al ierbii , la începutul dezvoltării lor , când încolțesc . 6. Compus : colții - babei = plantă erbacee târâtoare cu frunze penate , cu flori galbene și cu fructe țepoase ( Tribulus terrestris ) . III. S . m . 1. Fiecare dintre tăieturile de formă aproximativ triunghiulară făcute pe marginea unei stofe ; dantelă împletită în această formă . 2. Șuviță de păr ondulată trasă pe frunte sau pe

 

COLȚAN

COLȚÁN , colțani , s . m . ( Rar ) Colț mare de stâncă ; loc inaccesibil . - Colț + suf . -

 

COLȚAR

COLȚÁR , colțare , ( 1 , 2 , 3 , 4 , 5 ) s . n . , colțari , ( 6 ) s . m . 1. S . n . Poliță așezată în colțul dintre doi pereți ai unei camere ; dulăpior în formă de prismă triunghiulară , așezat într - un colț al camerei . 2. S . n . ( Reg . ) Sobă de cărămidă , cu coloane , instalată în colțul unei camere . 3. S . n . Piesă metalică sau din lemn , cu două aripi sau laturi așezate în unghi drept , utilizată la consolidarea și la protejarea unor îmbinări de colț . 4. S . n . Echer . 5. S . n . Calibru folosit la controlul înălțimii literelor tipografice . 6. S . m . Ramă metalică prevăzută cu cuie lungi și ascuțite , care se atașează la bocanci , cu ajutorul unor curele , pentru a împiedica alunecarea pe stânci , pe gheață , pe bușteni . - Colț + suf . -

 

COLȚAT

COLȚÁT , - Ă , colțați , - te , adj . Colțos . - Colț + suf . -

 

COLȚOS

COLȚÓS , - OÁSĂ , colțoși , - oase , adj . Cu colții ieșiți în afară ; cu dinți

 

   Următoarele >>>