Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CONSTELAȚIE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 23 pentru CONSTELAȚIE.

VULTUR

... Stindard al legiunilor romane , înfățișând de obicei un vultur ( 1 ) ; figură simbolică reprezentând un vultur , pe stemele , monedele , pecețile sau steagurile unor țări . 3. ( Art . ) Constelație

 

ZODIE

... ZÓDIE , zodii , s . f . 1. Fiecare dintre cele douăsprezece constelații ale zodiacului ( 1 ) ; p . gener . constelație , planetă . 2. Constelație corespunzând unei anumite luni a anului în care se naște cineva și având , după unele credințe , o influență ( bună sau rea ) asupra destinului ...

 

ANDROMEDIDĂ

ANDROMEDÍDĂ , andromedide , s . f . Ploaie periodică de meteoriți , care se produce pe la mijlocul lunii noiembrie din direcția constelației

 

ASTROLOGIE

ASTROLOGÍE s . f . ( În antichitate și în evul mediu ) Prezicere a viitorului pe baza studierii poziției și mișcării aștrilor , a constelațiilor sau a unor fenomene

 

BERBEC

... BERBÉC , berbeci , s . m . I. 1. Masculul oii ; arete . 2. ( La sg . art . ) Constelație din emisfera boreală ; unul din cele douăsprezece semne ale zodiacului . II. 1. Mașină de război întrebuințată odinioară la spargerea zidurilor și porților unei cetăți asediate ...

 

CAP

CAP ^2 , capuri , s . n . Parte de uscat care înaintează în mare ; promontoriu . CAP ^1 , ( I , III ) capete , s . n . , ( II ) capi , s . m . I. S . n . 1. Extremitatea superioară a corpului omenesc sau cea anterioară a animalelor , unde se află creierul , principalele organe de simț și orificiul bucal . 2. Căpătâi ; căpătâiul patului . 3. Individ , ins , cap . Câte 5 lei de cap . 4. Minte , gândire , judecată ; memorie . 5. ( Înv . ) Viață . A plăti cu capul . 6. Compuse : a ) ( Entom . ) cap - de - mort sau capul - lui - Adam = strigă ; b ) ( Bot . ) cap - de - cocoș = dulcișor ; capul - șarpelui = plantă erbacee acoperită cu peri aspri și cu flori roșii ca sângele , dispuse în spice simple ( Echium rubrum ) ; c ) capul - balaurului = o parte a constelației balaurului . II. S . m . Căpetenie , șef , conducător . III. S . n . 1. Vârf ( al unui obiect ) . 2. Partea extremă cu care începe sau sfârșește ceva . 3. Partea de dinainte ; început , frunte . În capul coloanei . 4. Partea de jos sau dindărăt a unui lucru ; capăt ; ( cu sens temporal ) sfârșit . 5. Bucățică ruptă dintr - un obiect ; p . ext . lucru de mică importanță . 6. ( În sintagma ) Cap magnetic = transductor electromagnetic care transformă ...

 

CRUCE

CRÚCE , cruci , s . f . I. 1. Obiect format din două bucăți de lemn , de piatră , de metale prețioase etc . așezate perpendicular și simetric una peste alta și constituind simbolul credinței creștine . 2. Figură sau desen în formă de cruce ( I 1 ) , având diferite semnificații : într - o listă de nume de persoane arată că posesorul celui însemnat cu cruce a decedat ; înaintea unui cuvânt atestă vechimea mare a cuvântului respectiv ; în calendar marchează o zi de sărbătoare creștină ; peste un text indică semnul anulării etc . 3. Simbol al ritualului creștin , care constă dintr - un gest ( semnul crucii ) făcut cu degetele la frunte , la piept și , succesiv , la cei doi umeri . 4. Religia , confesiunea creștină : creștinism . 5. Termen care intră în componența numelui unor decorații , insigne etc . în formă de cruce ( I 1 ) . Crucea " Sfântul Gheorghe " . 6. Nume dat la diverse obiecte sau părți ale unor obiecte , dispuse în formă de cruce ( I 1 ) . 7. Piesă de oțel , fontă , beton etc . pentru legarea a două conducte în prelungire , din care se despart două orificii laterale perpendiculare . 8. Instrument de tortură în antichitate , pe care osânditul îl purta adesea în spinare până la locul de execuție ...

 

DELFIN

... metri , cu botul alungit , prevăzut cu numeroși dinți conici , și care trăiește în grupuri compacte în toate mările ; porc - de - mare ( Delphinus delphis ) . 2. ( Art . ) Constelație din emisfera boreală , în vecinătatea Căii - Laptelui . 3. Procedeu tehnic de înot în care sportivul , culcat cu fața în jos , înaintează la suprafața apei prin ...

 

FECIOARĂ

... f . 1. Fată ( tânără ) care nu a avut niciodată relații sexuale cu un bărbat ; virgină . 2. ( Bis . ; art . ) Maica Domnului . 3. ( Astron . ; art . ) Constelație

 

LEBĂDĂ

... mari decât gâsca , cu pene albe sau ( rar ) negre și cu gâtul lung și arcuit ( Cygnus ) ; pasăre care face parte din acest gen . 2. ( Art . ) Constelație

 

OCHI

OCHÍ^2 , ochesc , vb . IV . 1. Intranz . A potrivi o armă la ochi pentru ca proiectilul să nimerească ținta ; a fixa linia de ochire a unei arme ; a lua ținta , a ținti . 2. Tranz . A urmări , a fixa cu privirea , a descoperi pe cineva ( printre mai multe persoane ) cu o anumită intenție ; a ( - și ) pune ochii pe cineva . 3. Refl . unipers . ( Reg . , despre întinderi acoperite de zăpadă ) A face din loc în loc pete , ochiuri ( negre sau de verdeață ) prin topirea zăpezii . ÓCHI^1 , ochi , ( I , II 4 , 7 , 11 , 12 , III ) s . m . ochiuri , ( II 1 , 2 , 3 , 4 , 5 , 6 , 8 , 9 , 10 , 13 ) s . n . I. S . m . 1. Fiecare dintre cele două organe ale vederii , de formă globulară , sticloase , așezate simetric în partea din față a capului omului și a unor animale ; globul împreună cu orbita , pleoapele , genele ; irisul colorat al acestui organ ; organul vederii unui animal sau al unei insecte , indiferent de structura lui . 2. Facultatea de a vedea , simțul văzului , vedere ; privire , uitătură . 3. ( La pl . ) Obraz , ...

 

   Următoarele >>>