Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CONTROVERSĂ

 Rezultatele 1 - 7 din aproximativ 7 pentru CONTROVERSĂ.

CONTROVERSAT

... CONTROVERSÁT , - Ă , controversați , - te , adj . Care formează obiectul unei controverse ; în controversă , în privința căruia există o controversă . - V. controversa

 

CONTROVERSA

CONTROVERSÁ , controversez , vb . I. Tranz . ( Rar ) A discuta în contradictoriu asupra unei probleme de

 

CLANȚ

CLANȚ , ( 1 ) interj . , ( 2 ) clanțuri s . n . 1. Interj . ( Adesea repetat ) Cuvânt care imită sunetul produs de clanța ușii , de izbirea fălcilor sau a dinților , de țăcănitul foarfecelor , de închiderea cu zgomot a unui capac etc . 2. S . n . Cioc ; p . ext . ( glumeț și peior . ) gură . Expr . ( Înv . ) A ține clanț = a putea face față într - o dispută verbală , într - o controversă cu cineva . -

 

CONTROVERSABIL

CONTROVERSÁBIL , - Ă , controversabili , - e , adj . Care poate fi

 

DISPUTĂ

DISPÚTĂ , dispute , s . f . 1. Discuție în contradictoriu între două sau mai multe persoane ori grupuri de persoane ; controversă ; p . ext . ceartă . 2. Luptă pentru întâietate , pentru tranșarea în favoarea sa a unei rivalități ; spec . Întrecere sportivă ; desfășurare a unei întreceri

 

DISPUTAT

DISPUTÁT , - Ă , disputați , - te , adj . Care dă naștere la discuții vii , controversate . Problemă disputată . V.

 

POLEMIC

POLÉMIC , - Ă , polemici , - ce , s . f . , adj . 1. S . f . Discuție în contradictoriu , controversă pe o temă literară , științifică , politică etc . 2. Adj . Care ține de polemică ( 1 ) , cu tendință de polemică , privitor la polemică ; critic , combativ ,