Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CONVORBIRE

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 21 pentru CONVORBIRE.

DIALOG

... DIALÓG , dialoguri , s . n . 1. Convorbire

 

DISCUȚIE

... DISCÚȚIE , discuții , s . f . 1. Schimb de păreri , de vederi ; convorbire

 

INTERCEPTA

... Tranz . A prinde , a reține un obiect în timpul mișcării lui ; a surprinde și a controla o convorbire

 

PREAMBUL

PREAMBÚL , preambuluri , s . n . 1. Parte introductivă a unui discurs , a unei scrieri , a unei convorbiri , în care sunt expuse rezumativ problemele ce vor fi dezvoltate ulterior ; introducere , precuvântare , prefață , cuvânt înainte . 2. Parte introductivă a unui act important , a unui tratat internațional , care lămurește utilitatea sau necesitatea lui sau care prezintă sumar dispozițiile lui generale ; expunere de motive ( a unui proiect de lege ) . [ Pr . : pre -

 

SUBÎNȚELEGE

... SUBÎNȚELÉGE , subînțelég , vb . III . Refl . și tranz . A ( se ) înțelege ( dintr - un context , dintr - o convorbire

 

TELEFONIC

... TELEFÓNIC , - Ă , telefonici , - ce , adj . Care aparține telefonului sau telefoniei , privitor la telefon sau la telefonie ; ( despre o convorbire

 

TELEFONOMETRU

TELEFONOMÉTRU , telefonometre , s . n . Contor pentru înregistrarea numărului și duratei convorbirilor

 

TELETAX

TELETÁX s . n . Contor care stabilește costul unei convorbiri telefonice în funcție de durata acesteia . - Tele - + tax [

 

VIDEOTELEFON

VIDEOTELEFÓN , videotelefoáne , s . n . Sistem de comunicații telefonice care permite interlocutorilor să se vadă reciproc în timpul convorbirii ; videofon . [ Pr . : - de -

 

VORBĂ

... vorbe , s . f . 1. Cuvânt . 2. Șir de cuvinte care exprimă o cugetare ; gând , idee exprimată prin cuvinte ; spusă , zisă . 3. Expunere , istorisire , relatare . 4. Convorbire , conversație ; discuție , taifas . 5. Mod , fel de a vorbi , de a se exprima . Vorba dulce mult aduce . 6. Zicătoare , zicală , proverb ...

 

VOROAVĂ

... VOROÁVĂ , voroave s . f . ( Înv . și reg . ) 1. Cuvânt , vorbă . 2. Discuție , convorbire

 

<<< Anterioarele