Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CREANGA

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 50 pentru CREANGA.

BUNCEAG

BUNCEÁG , bunceaguri , s . n . ( Reg . ) 1. Îngrămădire de trunchiuri căzute , crengi uscate și ierbărie . 2. Covor de

 

BUTUC

BUTÚC , butuci , s . m . 1. Bucată dintr - un trunchi de copac tăiat și curățat de crengi ; butură . 2. Fig . Om prost și necioplit . 3. Partea de jos , mai groasă , a tulpinii viței de vie ( de la pământ până la punctul de ramificație ) . 4. Partea centrală a unui corp rotativ , care se montează pe un arbore și în care sunt înfipte spițe ( la roți ) , pale ( la elice ) etc . Butucul roții . 5. Bucată groasă de lemn prevăzută cu găuri , în care se prindeau în vechime picioarele , mâinile sau gâtul arestaților și prizonierilor . 6. Partea superioară a jugului . 7. Talpa sau scaunul războiului de țesut . - Et .

 

CETINĂ

... CÉTINĂ , cetini , s . f . 1. Ramură , creangă de brad ; p . ext . brad . 2. Compus : cetină - de - negi = mic arbust rășinos ornamental din familia pinaceelor , totdeauna verde , cu tulpini culcate , foarte ramificate , cu ...

 

CHICIURĂ

CHÍCIURĂ s . f . Cristale de gheață care se depun iarna pe crengi , pe sârme etc . ;

 

CIOLPAN

CIOLPÁN , ciolpani , s . m . ( Pop . ) Trunchi de arbore fără crengi ( și uscat ) , rămas în pământ ; arbore rupt de vânt ; arbore bătrân . - Et .

 

CIUNG

CIUNG , - Ă , ciungi , - ge , adj . 1. ( Despre mâini ) Care a fost retezat ; ( despre oameni ; adesea substantivat ) care are o mână retezată ; ciunt . 2. ( Despre copaci ) Cu crengile rupte sau

 

CIUNGI

CIUNGÍ , ciungesc , vb . IV . Tranz . 1. A reteza cuiva mâinile . 2. A curăța sau a dezgoli un copac de

 

CIUNTI

CIUNTÍ , ciuntesc , vb . IV . Tranz . 1. A tăia , a amputa o parte a corpului ; a mutila . 2. A rupe părți , crengi , frunze etc . din arbori , din plante etc . [ Var . : ( reg . ) ciontá

 

CLENCI

... CLENCI , clenciuri , s . n . ( Pop . ) 1. Creangă

 

CLOAMBĂ

... CLOÁMBĂ , cloambe , s . f . ( Reg . ) Creangă

 

COADĂ

... capul femeilor ) crescut lung și apoi împletit ; cosiță . 3. Parte a unei plante care leagă fructul , frunza sau floarea de tulpină sau de creangă

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>