Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CREATOR

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 30 pentru CREATOR.

ELAN

ELÁN^2 , elanuri , s . n . 1. Însuflețire creatoare ; avânt , entuziasm . 2. ( Sport ) Complex de mișcări și de procedee executate , în vederea efectuării unei sărituri sau a unei aruncări . ELAN ^1 , elani , s . m . Animal rumegător nordic din familia cerbicelor , cu coarne mari , ramificate și lățite în formă de lopeți ( Alces

 

FĂURITOR

... FĂURITÓR , - OÁRE , făuritori , - oare , s . m . și f . Persoană care făurește , creează , înfăptuiește , construiește ceva ; creator

 

GENIU

GÉNIU , genii , s . n . I. 1. Cea mai înaltă treaptă de înzestrare spirituală a omului , caracterizată printr - o activitate creatoare ale cărei rezultate au o mare însemnătate ; persoană care are o asemenea înzestrare . 2. Fire , natură , caracter specific . II. ( Mitol . ; azi în stilul poetic ) Spirit protector ; duh ( bun sau rău ) . III. Armă militară care cuprinde trupe specializate pentru executarea lucrărilor de fortificații , de drumuri , de poduri

 

IDEAL

IDEÁL , - Ă , ideali , - e , adj . , IDEÁL , idealuri , s . n . 1. Adj . Care atinge perfecțiunea ; perfect , desăvârșit . 2. Adj . Care ține de domeniul ideilor , privitor la gândire ; care există numai în mintea , în închipuirea omului ; spiritual , imaterial . 3. S . n . Scopul suprem spre care se îndreaptă în mod conștient și metodic năzuințele și activitatea creatoare umană în toate domeniile ei , gradul cel mai înalt și mai greu de ajuns al perfecțiunii într - o direcție . [ Pr . : - de -

 

IMPRESIONIST

... IMPRESIONÍST , - Ă , impresioniști , - ste , adj . , s . m . și f . 1. Adj . Care aparține impresionismului , privitor la impresionism . 2. S . m . și f . Adept al impresionismului ; creator

 

INVENTIVITATE

INVENTIVITÁTE , inventivități , s . f . Însușirea de a fi inventiv ; imaginație creatoare , ingeniozitate . - Inventiv + suf . -

 

LATERAL

LATERÁL , - Ă , laterali , - e , adj . 1. Situat pe ( una dintre ) laturi , pe o parte a unui lucru ; situat la margine , la periferie , departe de un centru ; lăturalnic . 2. ( În sintagma ) Consoană laterală ( și substantivat , f . ) = consoană articulată prin atingerea vârfului limbii de palatul tare sau de alveolele incisivilor superiori , în timp ce suflul de aer iese prin cele două deschizături lăsate de marginile limbii . " L " este o consoană laterală . 3. ( În sintagma ) Gândire laterală = proces specific gândirii creatoare , având ca scop obținerea a cât mai multe variante posibile ale obiectului sau fenomenului

 

MAESTRU

... Persoană care a adus contribuții ( deosebit de ) valoroase într - un domeniu de activitate , fiind adesea considerată drept îndrumător , model , șef al unei școli , creator al unui curent etc . 2. Titlu dat în trecut profesorilor care predau în școli discipline ca desenul , muzica etc . ( fără să aibă un titlu academic ...

 

NARODNICISM

NARODNICÍSM s . n . Mișcare social - politică din Rusia în a doua jumătate a sec . XIX , care susținea că principala forță revoluționară este țărănimea și intelectualitatea , și care acorda personalităților , eroilor rolul de creatori ai istoriei . - Narodnic + suf . -

 

NATURĂ

NATÚRĂ , naturi , s . f . 1. Lumea materială ; univers , fire ; totalitatea ființelor și a lucrurilor din Univers ; p . restr . lumea fizică înconjurătoare , cuprinzând vegetația , formele de relief , clima . 2. Ansamblul legilor după care se dezvoltă Universul ; Universul considerat ca o forță activă , creatoare , condusă după anumite legi . 3. Ansamblu de însușiri pe care o ființă le are din naștere , care rezulta din conformația sa și care o caracterizează , constituind esența sa ; fel propriu de a fi al cuiva ; fire , temperament . 4. Caracter specific al unui lucru , însușire caracteristică ;

 

OPERĂ

ÓPERĂ^2 , opere , s . f . Compoziție muzicală scrisă pentru soliști , cor și orchestră pe textul unui libret dramatic ; reprezentare scenică a acestei lucrări . ÓPERĂ^1 , opere , s . f . 1. Acțiune conștientă îndreptată spre un anumit scop ; rezultat al unei activități creatoare ; lucrare , faptă . 2. Lucrare originală de artă , de știință etc . ; creație (

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>