Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CREIER
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 63 pentru CREIER.
ARAHNOÍDĂ , arahnoide , s . f . ( Anat . ) Membrana mijlocie care învelește creierul și măduva
... cilindric ( din oțel ) care susține elementele cu mișcare de rotație , ale unei mașini ; osie . 2. ( În sintagma ) Ax cerebrospinal = ansamblu anatomic și funcțional format din creier
CAP ^2 , capuri , s . n . Parte de uscat care înaintează în mare ; promontoriu . CAP ^1 , ( I , III ) capete , s . n . , ( II ) capi , s . m . I. S . n . 1. Extremitatea superioară a corpului omenesc sau cea anterioară a animalelor , unde se află creierul , principalele organe de simț și orificiul bucal . 2. Căpătâi ; căpătâiul patului . 3. Individ , ins , cap . Câte 5 lei de cap . 4. Minte , gândire , judecată ; memorie . 5. ( Înv . ) Viață . A plăti cu capul . 6. Compuse : a ) ( Entom . ) cap - de - mort sau capul - lui - Adam = strigă ; b ) ( Bot . ) cap - de - cocoș = dulcișor ; capul - șarpelui = plantă erbacee acoperită cu peri aspri și cu flori roșii ca sângele , dispuse în spice simple ( Echium rubrum ) ; c ) capul - balaurului = o parte a constelației balaurului . II. S . m . Căpetenie , șef , conducător . III. S . n . 1. Vârf ( al unui obiect ) . 2. Partea extremă cu care începe sau sfârșește ceva . 3. Partea de dinainte ; început , frunte . În capul coloanei . 4. Partea de jos sau dindărăt a unui lucru ; capăt ; ( cu sens temporal ) sfârșit . 5. Bucățică ruptă dintr - un obiect ; p . ext . lucru de mică importanță . 6. ( În sintagma ) Cap magnetic = transductor electromagnetic care transformă ...
... CÁPIE s . f . Boală a ovinelor , bovinelor , caprelor și cailor ( provocată de localizarea la creier
CEFALÍTĂ , cefalite , s . f . Inflamație a creierului și a membranelor
... CENURÓZĂ , cenuroze , s . f . Boală parazitară , mai ales la oi , provocată de larva teniei și localizată la creier
CEREBÉL , cerebele , s . n . Parte a encefalului situată în regiunea posterioară și inferioară a emisferelor cerebrale , cu rol important în reglarea mișcărilor ; creierul
CEREBRASTENÍE , cerebrastenii , s . f . ( Med . ) Formă de astenie a creierului datorată traumatismelor craniene și cerebrale . - Cerebr [ al ] +
CEREBROÍD , - Ă , cerebroizi , - de , adj . Care se aseamănă cu
CIRCUMVOLÚȚIE , circumvoluții , s . f . 1. Fiecare dintre cutele ( alungite și sinuoase ) de pe suprafața exterioară a creierului , mărginite de șanțuri 2. ( Rar ) Ocol circular sau în spirală în jurul unui punct sau al unui ax central . [ Var . : circumvoluțiúne s .
CÓMĂ^2 , come , s . f . 1. Cel mai mic interval muzical , greu perceptibil pentru auz ; semn folosit pentru a indica în muzica instrumentală frazarea , iar în muzica vocală locurile unde se respira . 2. ( Germanism , reg . ) Virgulă . CÓMĂ^1 , come , s . f . Pierdere totală prelungită a cunoștinței , a sensibilității și motricității , asemănătoare cu un somn adânc , provocată de o ruptură a vaselor creierului , de diabet , de uremie sau de alte