Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CRUZIME
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 21 pentru CRUZIME.
... FEROCITÁTE s . f . Caracterul a ceea ce este feroce ; cruzime
... HAINÍE , hainii , s . f . 1. Răutate , cruzime
MOLÓH , molohi , s . m . ( Livr . ) Simbol al cruzimii , al lăcomiei , al rapacității ; persoană , colectivitate cu astfel de
... NĂPRĂSNICÍE , năprăsnicii , s . f . ( Rar ) Violență , cruzime
... NEÎNDUPLECÁRE s . f . Însușirea celui neînduplecat ; inflexibilitate , hotărâre , fermitate ; p . ext . cruzime
... NEÎNDURÁRE s . f . Lipsă de îndurare , de milă ; cruzime
... NEMÍLĂ s . f . ( Rar ) Lipsă de milă ^1 ; cruzime
... NEOMENÉȘTE adv . În chip neomenesc , cu cruzime
... NEOMENÍE , neomenii , s . f . Lipsă de omenie ; faptă de om neomenos ; cruzime
... SĂLBĂTICÍE , sălbăticii , s . f . 1. Stare în care se află animalele sălbatice ; p . ext . însușire a ceea ce este sălbatic ; cruzime , barbarie ; brutalitate ; faptă de om sălbatic , crud , brutal . 2. Stare a naturii nelucrate , netransformate de mâna omului . 3. Loc pustiu , neumblat ; pustietate . 4 ...
... TIRÁN , - Ă , tirani , - e , subst . , adj . 1. S . m . Stăpânitor absolut al unui stat sau al unei cetăți grecești din antichitate ( care guverna cu cruzime ) ; p . gener . șef de stat care conduce în mod absolut ; despot . 2. Adj . , s . m . și f . ( Persoană ) care încearcă să - și impună voința în ...