Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CURB

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 109 pentru CURB.

EVOLUTĂ

EVOLÚTĂ , evolute , s . f . ( Mat . ) Curbă , loc geometric al centrelor de curbură ale unei curbe date ;

 

FLORAR

FLORÁR , ( 2 ) s . m . , ( 1 ) florari , s . m . , ( 3 ) florare , s . n . 1. S . m . Persoană care cultivă sau vinde flori . 2. S . m . Numele popular al lunii mai ^4 . 3. S . n . Instrument confecționat din lemn , tablă sau celuloid , care prezintă curbe variate , folosit de desenatori pentru trasarea curbelor plane . [ Var . : ( 2 ) florér s . m . ] - Floare + suf . -

 

FOCAR

FOCÁR , focare , s . n . 1. Punct în care se întâlnesc razele convergente reflectate sau refractate de un sistem optic ( lentilă , oglindă , etc . ) pe care au căzut raze paralele . 2. ( Geom . ) Fiecare dintre cele două puncte din planul unei curbe ale căror distanțe până la punctele curbei dau o sumă , o diferență sau un produs constant . 3. Parte a cuptoarelor , a căldărilor de abur sau a instalațiilor de încălzit în care se produce arderea combustibilului . 4. ( Geol . ; în sintagmele ) Focar magmatic = bazin magmatic . Focar seismic = hipocentru . 5. Fig . Izvor , sediu principal , punct de concentrare și de răspândire ( a unor acțiuni , idei , sentimente etc . ) . 6. ( Med . ; în sintagma ) Focar de infecție = centru al unui proces inflamator , loc în care se colectează puroiul ; loc de unde se pot răspândi microbi provocatori de infecții ; p . ext . loc murdar , neîngrijit . 7. ( Înv . și pop . ) Fochist . - Foc ^1 + suf . - ar ( după fr .

 

GABARIT

GABARÍT , gabarite , s . n . Șablon în al cărui contur , format din linii drepte sau curbe , trebuie să se cuprindă dimensiunile unui profil ; contur , format din linii drepte sau curbe , care limitează dimensiunile maxime ale profilului unui obiect , ale unei construcții

 

NOD

NOD , noduri , s . n . 1. Loc în care se leagă două fire , două sfori , două fâșii de pânză etc . ca să se țină strâns împreună ; loc în lungul sau la capătul unui fir , al unei sfori , al unei fâșii de pânză etc . unde s - a făcut un ochi prin care s - a petrecut unul dintre capete și s - a strâns tare ; legătură obținută astfel . 2. Proeminență pe trunchiul unui arbore , pe tulpina unei plante sau la încheietura unui cotor ; punct de unde încep să crească crengile pe tulpină sau frunzele pe lujer . 3. ( Înv . și pop . ) Articulație , încheietură ( a degetelor ) . 4. ( În sintagmele ) Nodul gâtului ( sau gâtlejului , beregatei etc . ) = mărul lui Adam . Nod vital = punct situat în bulbul rahidian corespunzând centrului respirator și a cărui lezare are ca urmare moartea imediată prin oprirea respirației . 5. Umflătură , tumoare , nodozitate , gâlcă rezultată dintr - o stare patologică . 6. Punct dublu al unei curbe în care aceeași ramură a curbei se intersectează pe ea însăși . 7. Fiecare dintre punctele în care sunt dispuși atomii , moleculele unei rețele cristaline . 8. Fiecare dintre cele două puncte în care orbita unui astru intersectează planul ...

 

OSCULAȚIE

OSCULÁȚIE s . f . ( Mat . ) Contact mai strâns decât contactul de tangență între o curbă sau o suprafață și altă curbă sau

 

RECTIFICABIL

RECTIFICÁBIL , - Ă , rectificabili , - e , adj . 1. Care poate fi rectificat . 2. ( Mat . ; în sintagma ) Curbă rectificabilă = curbă din plan sau din spațiu pentru care orice arc mărginit al ei are lungime . - Rectifica + suf . - bil . Cf . fr . %

 

SUBTANGENTĂ

SUBTANGÉNTĂ , subtangente , s . f . ( Mat . ) Segment determinat de proiecția ortogonală pe axa absciselor a unui punct de pe o curbă plană și intersecția tangentei la curbă în acel punct cu axa absciselor . - Sub ^1 - + tangentă ( după fr . sous -

 

TANGENT

TANGÉNT , - Ă , tangenți , - te , adj . , s . f . 1. Adj . ( Despre drepte ) Care atinge o curbă într - un singur punct . 2. S . f . Linie dreaptă care atinge o curbă într - un singur punct . 3. S . f . Funcție trigonometrică egală cu câtul dintre funcția sinus și funcția

 

ÎNTORSĂTURĂ

ÎNTORSĂTÚRĂ , întorsături , s . f . 1. Cotitură , curbă ( a unui drum , a unei ape ) ; Întorsură ( 1 ) , cot ( I 2 ) . 2. Fig . ( Rar ) Întorsură ( 2 ) . 3. Fig . Fel de a așeza cuvintele , propozițiile într - o frază . - Întors ^2 + suf . -

 

ADIABATĂ

ADIABÁTĂ , adiabate , s . f . Curbă care reprezintă grafic o transformare adiabatică . [ Pr . : - di -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>