Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CUSUT

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 87 pentru CUSUT.

ÎNCREȚIT

ÎNCREȚÍT^2 , - Ă , încrețiți , - te , adj . Care are , care face etc . crețuri ; cusut cu cute , cu încrețituri . V. încreți . ÎNCREȚÍT^1 s . n . ( Rar ) Încrețire . - V.

 

ÎNFIRA

... ÎNFIRÁ , înfír , vb . I . Tranz . ( Rar ) 1. A coase

 

ÎNFIRAT

ÎNFIRÁT , - Ă , înfirați , - te , adj . ( Rar ) Cusut sau brodat cu fir . - V.

 

ÎNNĂDI

ÎNNĂDÍ , înnădes c , vb . IV. 1. Tranz . A - i adăuga unui obiect ( cosând , înnodând , lipind etc . ) o bucată , o porțiune ( de același fel ) , pentru a - l mări , a - l lungi etc . ; a pune o nadă . 2. Refl . Fig . A prinde poftă de ceva bun , a lua obiceiul , năravul ; a ( se )

 

ÎNNĂDIT

ÎNNĂDÍT , - Ă , înnădiți , - te , adj . Cusut , înnodat , sudat etc . cu o bucată ( de același fel ) pentru a deveni mai mare , mai lung . - V.

 

ÎNSĂILAT

ÎNSĂILÁT^2 , - Ă , însăilați , - te , adj . Cusut provizoriu . V. însăila . ÎNSĂILÁT^1 s . n . Însăilare . [ Var . : înseilát s . n . ] - V.

 

ȘERFUI

ȘERFUÍ , șerfuiesc , vb . IV . Tranz . A subția marginea pieilor în timpul confecționării , pentru ca acestea să poată fi îndoite , suprapuse sau

 

ȘPUL

ȘPUL , șpuluri , s . n . 1. Mosorel de metal aflat în suveica mașinii de cusut , pe care este înfășurată ața necesară cusăturii ; p . ext . piesa împreună cu firele înfășurate pe ea . 2. P . gener . Mosor , bobină ( pe care sunt înfășurate

 

AȚĂ

AȚĂ , ațe , s . f . 1. Fir subțire ( de bumbac , de in , de cânepă etc . ) folosit la cusut , la fabricat țesături etc . 2. Fir care seamănă cu ața ( 1 ) sau care are întrebuințările ei . 3. Fâșie de metal subțire , formată în urma ascuțirii pe tocilă a unor unelte . 4. Compus : ață - de - mare = a ) plantă acvatică cu tulpină scurtă și foarte ramificată și cu flori verzui ( Ruppia rostellata ) ; b ) peștișor marin cu corpul filiform , cu o singură înotătoare ( Nerophis

 

AC

AC , ace , s . n . 1. Mică ustensilă de oțel , subțire , ascuțită și lustruită , prevăzută cu un orificiu prin care se trece un fir care servește la cusut . 2. ( Cu determinări ) Nume dat unor obiecte asemănătoare cu un ac ( 1 ) , având diverse întrebuințări . Ac cu gămălie . Ac de siguranță . Ac de păr . 3. Indicator la unele instrumente de măsură sau în medicină . Ac magnetic . Acul busolei . 4. ( Biol . ) Organ de apărare și de atac al unor animale , în formă de ghimpe sau de vârf ascuțit . 5. Frunză îngustă , ascuțită , caracteristică coniferelor . 6. Compuse : acul - doamnei = plantă erbacee din familia umbeliferelor , cu flori albe și cu fructe terminate cu un cioc lung ( Scandix pecten veneris ) ; ac - de - mare = pește marin , lung și ascuțit , în formă de andrea , acoperit cu plăci osoase ( Syngnathus

 

ACĂRIȚĂ

ACĂRÍȚĂ , acărițe , s . f . ( Pop . ) Cutiuță în care se păstrează ace , ață și alte mărunțișuri necesare la cusut ; acarniță . - Ac + suf . -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>