Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CUVENIT

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 49 pentru CUVENIT.

ANTICIPA

ANTICIPÁ , anticipez , vb . I . Intranz . și tranz . A face sau a spune ceva înainte de o anumită dată ( fixată ) sau înaintea timpului

 

BACȘIȘ

BACȘÍȘ , bacșișuri , s . n . Sumă de bani dată , peste plata cuvenită , pentru un serviciu personal , pentru a câștiga bunăvoința sau protecția

 

CĂDEA

... cădea la învoială ( sau de acord ) = a ajunge la o înțelegere . III. Refl . unipers . A reveni cuiva , a se cuveni

 

CĂUTA

... 3. Tranz . A - și da silința , a se strădui să . . . 4. Tranz . impers . A trebui , a se cuveni . III. 1. Intranz . A se uita , a privi , a urmări cu ochii . 2. Tranz . A cerceta , a ...

 

CINSTI

CINSTÍ , cinstesc , vb . IV . Tranz . 1. A respecta , a onora , a prețui pe cineva sau ceva ; a da cuiva cinstea cuvenită . 2. ( Pop . ) A face cuiva un dar , un cadou ; a da cuiva un bacșiș . 3. ( Fam . ) A ospăta , a trata ( cu băutură ) ; a plăti consumația

 

CONCEDIU

CONCÉDIU , concedii , s . n . Interval de timp determinat în care salariații sunt scutiți , în mod legal , de a veni la locul de muncă și a presta munca , primind pentru tot acest interval remunerația bănească cuvenită . Concediu de odihnă . Concediu medical . [ Var . : ( înv . ) congédiu s .

 

CUMSECADE

CUMSECÁDE adj . invar . ( Adesea adverbial ) 1. ( Despre oameni ) Cu purtări bune ; de treabă , onest , cinstit . 2. Care este așa cum se cuvine , cum se cere , cum trebuie ; potrivit , bun . - Cum + se +

 

CUVIOS

... CUVIÓS , - OÁSĂ , cuvioși , - oase . adj . 1. Cucernic , evlavios , pios . 2. ( Înv . ) Cuviincios ( 1 ) . [ Pr . : - vi - os ] - Cuveni

 

DEPLIN

DEPLÍN , - Ă , deplini , - e , adj . , adv . 1. Adj . Întreg , complet ^2 ( 1 ) ; desăvârșit , perfect . 2. Adv . De tot , în întregime , pe de - a - ntregul , complet . ( Pop . ) Așa cum trebuie , cum se cuvine . Face slujba deplin . - De ^4 +

 

DESCONSIDERA

DESCONSIDERÁ , desconsíder , vb . I . Tranz . A nu da cuiva considerația , stima , atenția cuvenită ; a disprețui . - Des ^1 - + considera ( după fr .

 

FI

... Impers . ; urmat de un suspin ) A putea , a trebui , a considera că este cazul să . . . , a se cuveni . E ceva de făcut . C. ( Verb auxiliar ) I. ( Construit cu un participiu , servește la formarea diatezei pasive ) Faptele sunt cunoscute . II. ( Construit cu un participiu ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>