Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CÂȘTIGAT

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 58 pentru CÂȘTIGAT.

BACI

BACI , baci , s . m . 1. Cioban care conduce o stână . 2. Cel care câștigă și aruncă primul la jocul de arșice . - Et .

 

BINEMERITA

... BINEMERITÁ vb . I . Intranz . ( Urmat de determinări introduse prin prep . " de la " ) A câștiga

 

CÂȘTIG

CÂȘTÍG , câștiguri , s . n . Ceea ce câștigă

 

CÂȘTIGĂTOR

... superioritate asupra alteia într - o întrecere ( în muncă , în sport etc . ) . 2. Adj . Care asigură câștigul , care dă dreptul la câștig sau dovedește acest drept . - Câștiga

 

CÂȘTIGA

CÂȘTIGÁ , câștíg , vb . I . 1. Tranz . A obține bani sau alte bunuri materiale ( prin muncă , prin speculații , prin exploatare , la jocuri de noroc etc . ) ; p . ext . a dobândi , a obține experiență , cunoștințe etc . 2. Tranz . A atrage de partea sa ; a cuceri . Câștigase simpatia tuturor . 3. Tranz . A obține , a cuceri victoria ( într - o competiție sportivă , într - un proces etc . ) . 4. Intranz . A deveni mai bogat în . . . , a - și spori conținutul , calitatea ,

 

CĂPĂTA

... cápăt , vb . I . Tranz . 1. A obține un lucru solicitat , a primi ( în dar sau de pomană ) . 2. A câștiga

 

CAPOT

... în expr . ) ( pe cineva ) capot = a nu lăsa ( pe cineva ) să facă o levată la jocul de cărți ; p . ext . a câștiga

 

COINTERESAT

COINTERESÁT , - Ă , cointeresați , - te , adj . Care este interesat împreună cu altul ( sau cu alții ) într - o acțiune comună ( din care are ceva de câștigat ) . [ Pr . : co -

 

COLEA

COLEÁ adv . ( Pop . ) 1. ( Cu sens local ) ( Pe ) aici ( pe ) aproape , în apropiere , alături . Stă colea . 2. ( Cu sens temporal ) Atunci , în timpul când . . . , în momentul când . . . 3. ( Cu sens modal ) Cu adevărat , într - adevăr . Câștigă colea , nu

 

CUCERI

... cuprinde , a ocupa , a supune un teritoriu cu puterea armelor . 2. Fig . A - și atrage simpatia , a câștiga dragostea sau bunăvoința cuiva . II. Tranz . și refl . ( Înv . ) A ( se ) supune , a ( se ) închina ; a ( se ) ruga umilindu ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>