Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CĂLUGĂR

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 62 pentru CĂLUGĂR.

CĂLUGĂRAȘ

... CĂLUGĂRÁȘ , călugărași , s . m . Diminutiv al lui călugăr ( I ) . - Călugăr

 

CĂLUGĂREȘTE

... CĂLUGĂRÉȘTE adv . În felul călugărilor ( 1 ) . - Călugăr

 

CĂLUGĂRIE

... CĂLUGĂRÍE s . f . Viață de călugăr ( iță ) . - Călugăr

 

FRATE

... din aceeași mamă ; frățâne . 2. Termen familiar , prietenesc , cu care cineva se adresează unei persoane ( indiferent de sex ) . 3. Grad în ierarhia călugărească dat unui călugăr care nu este cleric și care ajută la treburile gospodărești ; călugăr care are acest grad . 4. Lăstar care se formează la subsuoara frunzelor cerealelor păioase din nodurile de la baza tulpinii . 5. ( Bot . ; în compusul ) Fratele ...

 

IEZUIT

IEZUÍT , - Ă , iezuiți , - te , s . m . ( și adj . ) Membru al unui ordin de călugări catolici , întemeiat în 1534 de călugărul spaniol Ignațiu de Loyola pentru combaterea Reformei și întărirea puterii

 

MĂNĂSTIRE

MĂNĂSTÍRE , mănăstiri , s . f . Instituție religioasă cuprinzând o biserică și mai multe chilii unde trăiesc , potrivit unor reguli de viață austere , călugări sau călugărițe ; p . restr . biserică a unei astfel de instituții religioase ; locaș unde serviciul divin este oficiat de

 

POTCAP

POTCÁP , potcapuri , s . n . 1. Acoperământ al capului , de formă cilindrică , fără boruri , purtat de preoții și călugării ortodocși . 2. Compus : potcapul - călugărului = plantă erbacee din familia compozeelor , cu frunze păroase și cu flori galbene dispuse în capitule ( Leontodon

 

TEMPLIER

... TEMPLIÉR , templieri , s . m . ( La pl . ) Ordin de călugări militari din evul mediu ( care au participat la cruciade ) ; ( și la sg . ) călugăr

 

TUNDE

TÚNDE , tund , vb . III 1. Tranz . și refl . A ( - și ) scurta , a ( - și ) reteza , a ( - și ) tăia părul , barba sau mustața . 2. Tranz . ( În ritualul bisericii ortodoxe ) A tăia părul de pe capul unui bărbat înainte de a - l călugări ; p . ext . a călugări . 3. Tranz . ( Fam . ; în expr . ) A o tunde = a fugi ( pe furiș ) , a dispărea , a o

 

ARHIMANDRIT

ARHIMANDRÍT , arhimandriți , s . m . Titlu dat starețului unui mânăstiri mari sau unor călugări cu slujbă înaltă pe lângă o episcopie ; persoană care are acest

 

ARHONDAR

... ARHONDÁR , arhondari , s . m . Călugăr

 

   Următoarele >>>