Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CĂLĂTORIE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 42 pentru CĂLĂTORIE.

PERIPLU

... PERÍPLU , periple , s . n . ( Livr . ) Călătorie lungă pe mări și oceane ; călătorie

 

ÎMBARCA

... ÎMBARCÁ , îmbárc , vb . I . Tranz . și refl . A ( se ) urca pe o navă pentru o călătorie

 

ÎNSOȚI

... însoțesc , vb . IV . 1. Tranz . A merge împreună , a întovărăși , a petrece pe cineva pe un drum , într - o călătorie etc . ; a acompania . 2. Tranz . A adăuga ceva ( spre completare sau lămurire ) . Însoțesc vorbele cu gesturi energice . 3. Refl . recipr . ( Pop ...

 

ÎNTOVĂRĂȘI

... ÎNTOVĂRĂȘÍ , întovărășesc , vb . IV . 1. Tranz . A însoți , a acompania pe cineva pe un drum , într - o călătorie etc . 2. Refl . recipr . A se împrieteni . 3. Refl . recipr . A face tovărășie ; a se asocia cu cineva , a ...

 

AGENȚIE

... Agenție de bilete = birou unde se vând cu anticipație bilete pentru spectacole , concerte etc . Agenție de voiaj = birou unde se vând cu anticipație bilete de călătorie

 

AUTOTAXARE

... AUTOTAXÁRE , autotaxări , s . f . Compostarea , de către călători , a biletelor de călătorie

 

BAGAJ

... BAGÁJ , bagaje , s . n . 1. Totalitatea lucrurilor care se iau într - o călătorie

 

CĂLĂTOR

... CĂLĂTÓR , - OÁRE , călători , - oare , adj . , s . m . și f . 1. Adj . , s . m . și f . ( Persoană ) care călătorește , care se află în călătorie . 2. Adj . ( Despre popoare ) Nomad . 3. Adj . ( Despre păsări ) Care pleacă iarna în țări mai calde ; migrator . 4. Adj . Fig . Care trece repede ; trecător , nestatornic ...

 

CALE

... deplasează un aparat sau o mașină . 4. Succesiune de linii și centrale intermediare prin care se realizează legătura telefonică sau telegrafică între două localități . 5. Călătorie . Dor de cale . 6. Distanță , depărtare . A mers cale de două ceasuri . II. Fig . Direcție luată de o dezvoltare , de o acțiune , de ...

 

CLASĂ

CLÁSĂ , clase , s . f . 1. Grup ( mare ) de obiecte , de elemente , de ființe , de fenomene care au însușiri comune . 2. ( De obicei cu determinarea " socială " ) Ansamblu de persoane grupate după criterii economice , istorice și sociologice . 3. Fiecare dintre diviziunile fundamentale ale regnului animal sau vegetal , mai mică decât încrengătura și mai mare decât ordinul . 4. Unitate organizatorică de bază în sistemul învățământului , compusă dintr - un număr de elevi care au aceeași vârstă , o pregătire școlară egală și învața împreună în cursul unui an pe baza aceleiași programe de învățământ . 5. Fiecare dintre grupele de câte trei cifre ale unui număr cu mai multe cifre . Clasa miilor . 6. Categorie ( după confort și tarif ) a vagoanelor , compartimentelor , cabinelor etc . pentru călătoria cu trenul , cu tramvaiul , cu vaporul . 7. Categorie , grad , rang , care se acordă unui salariat potrivit funcției avute . 8. ( În expr . ) De ( mare ) clasă sau ( de ) clasa întâi = de calitate superioară , de prima calitate , de ( mare ) valoare . [ Var . : ( înv ) clas s .

 

COMPOSTA

... COMPOSTÁ , compostéz vb . I . Tranz . 1. A marca data cu compostorul . 2. A marca cu compostorul biletul de călătorie

 

   Următoarele >>>