Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DECENȚĂ

 Rezultatele 1 - 6 din aproximativ 6 pentru DECENȚĂ.

CUVIINȚĂ

... CUVIÍNȚĂ , cuviințe , s . f . Regulă de bună conduită , atitudine sau purtare cuviincioasă ; politețe , decență

 

INDECENȚĂ

... INDECÉNȚĂ , indecențe , s . f . Lipsă de decență

 

INDECENT

INDECÉNT , - Ă , indecenți , - te , adj . Care calcă sau contrazice legile decenței ; lipsit de pudoare ; necuviincios , nerușinat , impudic ,

 

LIBERTIN

LIBERTÍN , - Ă , libertini , - e , adj . ( Adesea substantivat ) Care sfidează regulile decenței și ale moralei ; indecent , ușuratic ,

 

MORAVURI

... MORÁVURI s . n . pl . Totalitatea obiceiurilor și deprinderilor unui popor , ale unui grup social sau ale unei persoane ; conduită morală , moralitate . Bunele moravuri = decență

 

PUDOARE

... PUDOÁRE s . f . Sentiment de sfială , de jenă , de decență