Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DENATURA

 Rezultatele 11 - 17 din aproximativ 17 pentru DENATURA.

MITOMANIE

... MITOMANÍE s . f . Boală psihică caracterizată prin tendința de a denatura

 

MONSTRU

MÓNSTRU , monștri , s . m . 1. Ființă mitologică cu corpul format din părți ale unor animale diferite sau din unele părți de om și altele de animal . 2. Ființă care se naște cu mari anomalii fizice ; pocitanie ; fig . om cu mari defecte morale , om josnic , crud , denaturat . 3. Namilă ,

 

NEALTERAT

NEALTERÁT , - Ă , nealterați , - te , adj . 1. ( Despre materii organice ) Care nu este stricat , descompus . 2. ( Despre produse alimentare , chimice etc . ) Care nu este denaturat , falsificat . 3. ( Fon . ; despre sunete ) Care nu s - a modificat ; neschimbat . [ Pr . : ne - al - ] - Ne - +

 

RĂSTĂLMĂCI

... IV . Tranz . 1. A explica , a interpreta în mod eronat idei , cuvinte , texte ; a explica greșit , a denatura

 

RĂSTĂLMĂCIT

RĂSTĂLMĂCÍT , - Ă , răstălmăciți , - te , adj . ( Despre idei , cuvinte , texte ) Explicat , interpretat în mod fals , tendențios ; denaturat . - V.

 

SILUI

... Spec . A necinsti , a viola o femeie , o fată . 3. Fig . A încălca , a nesocoti ; a denatura

 

SOFISTICA

SOFISTICÁ , sofistichez , vb . I . Tranz . 1. A folosi în mod conștient raționamente false , care denaturează adevărul . 2. A da un caracter căutat , artificial , complicat sau

 

<<< Anterioarele