Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DEPLIN%C4%82TATE
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 21 pentru DEPLIN%C4%82TATE.
BLAJINĂTÁTE s . f . ( Rar ) Însușirea de a fi blajin . - Blajin + suf . -
BUNĂTÁTE , bunătăți , ( 1 3 , II ) s . f . I. 1. Însușirea de a fi bun , înclinarea de a face bine ; p . ext . îndurare , milă , blândețe ; bunețe . 2. Bunăvoință , amabilitate . 3. Faptă bună , binefacere . 4. Gust bun , plăcut . II. ( Concr . ) 1. ( La pl . ) Mâncare sau băutură ( foarte ) bună . 2. ( Mai ales la pl . ) Lucru de calitate ( foarte ) bună . 3. ( La pl . ) Averi ,
DEPLINĂTÁTE s . f . Faptul de a fi deplin , desăvârșit ; perfecțiune , plenitudine . - Deplin + suf . -
GOLĂTÁTE s . f . ( Rar ) Goliciune ; sărăcie . - Gol ^2 + suf . -
IEFTINĂTÁTE s . f . Calitatea de a fi ieftin ; situație caracterizată prin prețuri ieftine . - Ieftin + suf . -
JUMĂTÁTE , jumătăți , s . f . 1. Fiecare dintre cele două părți egale în care se poate diviza un întreg ; parte dintr - un întreg divizat în două părți aproximativ egale . 2. Soție . 3. Punctul care marchează mijlocul unei distanțe în spațiu sau al unui interval de timp . 4. ( Eliptic ) Măsură de capacitate sau de greutate reprezentând o doime dintr - un litru sau dintr - un kilogram . 5. ( Reg . ) Claie mică formată din snopi așezați în formă de cruce . [ Var . : ( fam . și reg . ) jumá , jumáte s . f . ] - Et .
MOLĂTÁTE , molătăți , s . f . ( Rar ) Lipsă de avânt și de energie în mișcări , acțiuni . - Moale + suf . -
PLINĂTÁTE s . f . Calitatea de a fi deplin , întreg ; integritate , totalitate , plenitudine . - Plin + suf . -
SCUMPĂTÁTE , scumpătăți , ( 2 ) s . f . ( Rar ) 1. Scumpete ( 1 ) . 2. ( La pl . ) Lucruri de preț , scumpeturi . 3. ( În loc . adv . ) Cu scumpătate = cu măsură , în mod cumpătat ; cu exactitate , cu scrupulozitate , cu mare grijă . - Scump + suf . -
SENINĂTÁTE s . f . 1. Calitate a cerului senin ; limpezime , claritate . 2. Fig . Expresie liniștită a chipului , a
SINGURĂTÁTE , singurătăți , ( 2 ) s . f . 1. Faptul de a fi singur ( 1 ) ; starea celui care trăiește singuratic ( 1 ) ; spec . izolare morală . 2. Loc retras pe unde oamenii nu umblă deloc sau trec foarte rar ; loc pustiu , lipsit de oameni ( și de animale ) ; pustietate ; p . ext . izolare . - Singur + suf . -