Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DEPUNERE

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 56 pentru DEPUNERE.

BOIȘTE

BÓIȘTE , boiști , s . f . Depunerea și fecundarea icrelor ; perioada de rut a peștilor , bătaia peștelui ; ( concr . ) locul unde se face

 

CADMIE

... CADMÍE , cadmii , s . f . Depunere

 

CALCIFICA

CALCIFICÁ , pers . 3 calcífică , vb . I. Refl . 1. ( Despre țesuturi , oase , leziuni pulmonare etc . ) A se întări prin depuneri de săruri de calciu . 2. ( Despre diverse substanțe ) A se îmbogăți în carbonat de calciu . [ Var . : calcifiá vb . I ] - După fr .

 

CALCIFICAT

... CALCIFICÁT , - Ă , calcificați , - te , adj . ( Despre țesuturi , oase , tendoane etc . ) Întărit prin depunere

 

CALCINOZĂ

CALCINÓZĂ s . f . Boală caracterizată prin depunerea unor cantități mari de săruri de calciu în țesuturi , mușchi , pereții vaselor sangvine

 

CATOGENEZĂ

... CATOGENÉZĂ , catogeneze , s . f . ( Geol . ) Proces de formare a rocilor sedimentare , ale căror particule s - au deplasat , în faza de depunere

 

CONCREȚIUNE

CONCREȚIÚNE , concrețiuni , s . f . Agregat mineral de formă sferică sau neregulată , format prin depunerea rocilor sedimentare în jurul unui corp străin și prin concentrarea substanțelor minerale din soluții apoase . [ Pr . : - ți -

 

CONSIGNAȚIE

... CONSIGNÁȚIE , consignații , s . f . Depunere

 

CRETACIC

CRETÁCIC , - Ă , cretacici , - ce , s . n . , adj . 1. S . n . Ultima perioadă a erei mezozoice , caracterizată prin depuneri de masive calcaroase ; cretaceu . 2. Adj . Care se referă la cretacic ( 1 ) , care aparține

 

CURĂȚA

CURĂȚÁ , cúrăț , vb . I . I. 1. Tranz . și refl . A face să dispară murdăria , a înlătura impuritățile de pe ceva sau de pe sine . 2. Tranz . și refl . A ( se ) vindeca de o boală ( de piele ) . 3. Tranz . A îndepărta asperitățile , depunerile , materialele nefolositoare de pe o piesă , de pe un obiect , de pe un teren etc . , în vederea recondiționării , îmbunătățirii aspectului său pentru unele operații tehnologice ulterioare . II. Fig . 1. Tranz . și refl . A ( se ) scăpa , a ( se ) salva , a ( se ) descotorisi ( de ceva rău ) . 2. Refl . ( În limbajul bisericesc ) A se mântui , a se purifica . 3. Tranz . ( Fam . ) A omorî . 4. Tranz . și refl . A face să rămână sau a rămâne fără nici un ban . [ Var . : ( pop . ) curățí vb .

 

CURĂȚITOR

CURĂȚITÓR , - OÁRE , curățitori , - oare , adj . , subst . 1. Adj . Care curăță . 2. S . f . Mașină sau instalație folosită la separarea corpurilor străine dintr - un material pulverulent , granular etc . 3. S . n . Unealtă , aparat sau dispozitiv utilizat la desprinderea depunerilor , impurităților etc . de pe suprafața pieselor . 4. S . n . Aparat pentru separarea dintr - un fluid a unei faze formate din particule de lichid sau de solid . - Curăți + suf . -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>