Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DESPĂRȚIRE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 17 pentru DESPĂRȚIRE.

ABLATIV

ABLATÍV , ablative , s . n . Caz al declinării în unele limbi , care exprimă despărțirea de un loc , punctul de plecare , instrumentul , cauza sau alt complement

 

CĂRARE

CĂRÁRE , cărări , s . f . 1. Drum îngust pe care se poate umbla numai cu piciorul ; p . gener . drum . 2. Linie obținută prin despărțirea în două a părului de pe cap . Lat .

 

CRUPONARE

... CRUPONÁRE , cruponări , s . f . Operație de despărțire

 

DEMARCAȚIE

... DEMARCÁȚIE , demarcații , s . f . Delimitare , despărțire

 

DESFACERE

... DESFÁCERE , desfaceri , s . f . Acțiunea de a ( se ) desface și rezultatul ei ; desfăcut ^1 , descompunere , despărțire

 

DESPĂRȚENIE

... DESPĂRȚÉNIE , despărțenii , s . f . ( Înv . ) Despărțire

 

DESPĂRȚIT

... Ă , despărțiți , - te , adj . 1. Separat ( unul de altul ) . 2. Divorțat . 3. Fără legătură , izolat ( de ceilalți ) . 4. ( Înv . ) Deosebit , diferit . - DESPĂRȚÍT^1 s . n . Despărțire

 

DIASTAZĂ

... DIASTÁZĂ , diastaze , s . f . 1. ( Biol . ) Enzimă . 2. ( Med . ) Despărțire

 

IZOLARE

... IZOLÁRE , izolări , s . f . Acțiunea de a ( se ) izola și rezultatul ei ; despărțire

 

PA

... PA interj . Termen de salut folosit mai ales la despărțire

 

   Următoarele >>>