Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DISCREȚIE

 Rezultatele 1 - 7 din aproximativ 7 pentru DISCREȚIE.

ÎNCĂPEA

ÎNCĂPEÁ , încáp , vb . II . Intranz . 1. A fi cuprins într - un spațiu . 2. ( Fam . ; în construcții negative , urmat de determinări introduse prin prep . " de " ) A se împiedica de cineva , a fi nemulțumit , stingherit de prezența cuiva sau a ceva . 3. A trece , a străbate , a pătrunde pe undeva . 4. ( În expr . ) A încăpea pe mâna ( sau pe mâinile ) cuiva = a ajunge în posesiunea sau la discreția cuiva .

 

CHEREM

CHERÉM s . n . A fi ( Pop . și fam . ; în expr . ) ( sau a se afla , a sta etc . ) . la cheremul cuiva = a fi ( sau a se afla , a sta etc . ) la discreția , la bunul plac al cuiva . A avea pe cineva la cheremul său = a dispune de cineva după

 

DELICATEȚE

... DELICATÉȚE , delicateți , s . f . Însușirea a ceea ce este delicat ; finețe , gingășie ; discreție

 

DISCREȚIUNE

... DISCREȚIÚNE s . f . v . discreție

 

SECRET

... a face ceva . 3. Ceea ce constituie condiția intimă ( greu de realizat ) a unei științe , a unei arte . 4. ( Înv . ) Discreție

 

SLUGĂRI

SLUGĂRÍ , slugăresc , vb . IV . 1. Intranz . A munci ca slugă la un stăpân ; a argăți , a sluji , a slugărnici . 2. Tranz . A servi pe cineva , stând în preajma lui ( executându - i cu umilință ordinele , împlinindu - i dorințele ) ; a fi la discreția