Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DISPREȚ

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 31 pentru DISPREȚ.

DESCONSIDERARE

... DESCONSIDERÁRE , desconsiderări , s . f . Faptul de a desconsidera ; lipsă de considerație , de stimă față de cineva ; dispreț

 

DESPREȚ

... DESPRÉȚ s . n . v . dispreț

 

DETESTABIL

... DETESTÁBIL , - Ă , detestabili , - e , adj . Vrednic de ură , de dispreț

 

DISPREȚUIT

... DISPREȚUÍT , - Ă , disprețuiți , - te , adj . Care este tratat cu dispreț

 

DISPREȚUITOR

... DISPREȚUITÓR , - OÁRE , disprețuitori , - oare , adj . ( Adesea adverbial ) Care disprețuiește , care exprimă sau dovedește dispreț

 

EH

... EH interj . Exclamație care exprimă diverse sentimente : dispreț

 

INDIGNARE

... INDIGNÁRE , indignări , s . f . 1. Faptul de a ( se ) indigna . 2. Revoltă sufletească amestecată cu amărăciune , mânie și dispreț

 

INFAM

INFÁM , - Ă , infami , - e , adj . ( Adesea substantivat ) Care merită disprețul societății , care trebuie înfierat ; ticălos , josnic .

 

MIZANTROPIE

... MIZANTROPÍE s . f . Lipsă de încredere , dispreț

 

MURDĂRIE

... a ceea ce este murdar ( 1 ) ; ( concr . ) strat de necurățenie care acoperă sau îmbâcsește ceva ; resturi nefolositoare ; gunoi . 2. Fig . Caracter , comportare , faptă vrednică de dispreț

 

OPROBRIU

... OPRÓBRIU s . n . ( Livr . ) Dispreț

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>