Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DISTINCȚII

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 43 pentru DISTINCȚII.

DISTINCT

DISTÍNCT , - Ă , distincți , - te , adj . 1. Care se deosebește prin anumite trăsături proprii de alte lucruri de același fel sau asemănătoare ; deosebit , diferit . 2. ( Adesea adverbial ) Clar , evident , lămurit ,

 

INDIVID

INDIVÍD , - Ă , indivizi , - de , s . m . și f . 1. Persoană privită ca unitate distinctă față de alte persoane ; ins . 2. Ființă de origine animală sau vegetală privită ca unitate distinctă a speței din care face parte ; exemplar dintr - o categorie de

 

LIMPEZI

... Refl . ( Despre ochi ) A deveni limpede , clar , curat . 4. Refl . ( Despre lucruri care se află la mare distanță ) A apărea mai distinct . 5. Refl . ( Despre voce , glas ) A se face limpede , deslușit , a răsuna distinct

 

ALICI

... alicește , vb . IV. 1. Tranz . A răni cu alice ( 1 ) . 2. Refl . ( Reg . ) A se vedea , a apărea mai distinct

 

ARBUST

ARBÚST , arbuști , s . m . Plantă lemnoasă mai mică decât arborele , care se ramifică de la rădăcină în formă de tufă și nu formează o coroană

 

BEAT

... aghesmuit , afumat , amețit , băut ^2 ( 2 ) , cherchelit , făcut ^2 , matosit . BEAT ^1 , adj . invar . 1. Care aparține beatnicilor , specific beatnicilor . 2. Care aparține unui stil distinct

 

CLAR

... se distinge bine , deslușit ; vizibil ; ( despre ape ) limpede ; ( despre surse de lumină ) care împrăștie o lumină limpede , strălucitoare . 2. ( Despre sunete sau voce ) Care răsună distinct

 

CLARITATE

... de a fi clare ( 1 ) ; limpezime , puritate . 2. Calitate a sunetelor sau a vocii de a răsuna distinct

 

CROMATOPSIE

... CROMATOPSÍE s . f . Capacitatea de a percepe distinct

 

DIMORFISM

DIMORFÍSM s . n . 1. Proprietate a unei substanțe de a cristaliza în două forme deosebite . 2. Existența a două forme distincte la una și aceeași specie de animale sau de vegetale ( în funcție de sex , de sezon

 

DISCRET

DISCRÉT , - Ă , discreți , - te , adj . I. 1. ( Despre oameni ) Care știe să păstreze o taină ce i s - a încredințat ; care este rezervat , reținut în vorbe și în acțiuni . 2. Fig . ( despre obiecte ) Care nu atrage atenția , nu șochează . II. 1. ( Mat . ; despre mărimi ) Format din unități distincte , obținute numai prin salturi unitare . 2. ( Fiz . ; despre semnale ) A cărui mărime este reprezentată printr - un număr finit de

 

   Următoarele >>>