Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DISTINGE

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 51 pentru DISTINGE.

CERNE

... pentru a separa granulele mai mici de cele mai mari sau pentru a înlătura corpurile străine . 2. Tranz . Fig . A distinge . 3. Intranz . unipers . Fig . A ploua mărunt , a bura . 4. Tranz . Fig . A alege partea bună , valabilă ( dintr - un ...

 

CLAR

... CLAR , - Ă , clari , - e , adj . 1. ( Despre imagini vizuale ) Care se distinge bine , deslușit ; vizibil ; ( despre ape ) limpede ; ( despre surse de lumină ) care împrăștie o lumină limpede , strălucitoare . 2. ( Despre sunete sau voce ) Care răsună distinct , precis ...

 

COLORIST

... COLORÍST , - Ă , coloriști , - ste , s . m . și f . Pictor care se distinge

 

DALTONISM

... DALTONÍSM s . n . Defect al vederii care constă în incapacitatea de a distinge

 

DECELA

... DECELÁ , decelez , vb . I . Tranz . A distinge , a pune în evidență existența unei substanțe aflate în cantitate foarte mică sau a unui fenomen sau proces foarte puțin intens ...

 

DIFERENȚIAT

... DIFERENȚIÁT , - Ă , diferențiați , - te , adj . Care se deosebește , se distinge

 

DISCERNE

... DISCÉRNE , discérn , vb . III . Tranz . A deosebi , a distinge

 

DISCRIMINA

... DISCRIMINÁ , discriminez , vb . I . Tranz . ( Rar ) A separa , a face deosebire , a face distincție , a distinge

 

DISCROMATOPSIE

... DISCROMATOPSÍE s . f . ( Med . ) Incapacitate de a distinge

 

DISTINCTIV

... DISTINCTÍV , - Ă , distinctivi , - e , adj . Care caracterizează un lucru în mod exclusiv ; prin care un lucru se distinge

 

ELEGANT

... ELEGÁNT , - Ă , eleganți , - te , adj . 1. ( Despre îmbrăcăminte ) Făcut cu gust , frumos ; ( despre oameni ) care se distinge prin armonia și bunul gust al îmbrăcămintei . 2. ( Adesea adverbial ) Care se deosebește prin armonia formei , prin îmbinarea plăcută a elementelor , printr - o ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>