Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DOGMĂ
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 32 pentru DOGMĂ.
... MISTÉR^1 , mistere , s . n . 1. Ceea ce este ( încă ) necunoscut , neînțeles sau descoperit ; taină ; secret . 2. Dogmă creștină pe care biserica o consideră inaccesibilă rațiunii omenești . 3. ( La pl . ) Ritualuri religioase în Grecia și Roma antică la care participau doar cei inițiați ...
NECREDÍNȚĂ , necredințe , s . f . 1. Comportare necinstită , înșelăciune , trădare ; lipsă de fidelitate ; infidelitate . 2. Lipsă de credință religioasă ; ateism ; nerespectare a dogmelor bisericești ; credință greșită , erezie . - Ne - +
ORTODÓX , Ă , ortodocși , - xe , adj . 1. Care ține de biserica creștină răsăriteană , de ortodoxie , care este conform cu doctrina acestei biserici ; ( despre persoane ) care este adept al ortodoxismului . 2. Conform cu principiile tradiționale ale unei doctrine , ale unei dogme etc . , considerată ca fiind singura adevărată ; ( despre oameni ) care urmează cu fermitate ( sau dogmatic ) o asemenea
ORTODOXÍE s . f . 1. Confesiune creștină care a păstrat neschimbate dogmele , tradiția , cultul și organizarea bisericească fixate prin cele șapte sinoade ecumenice ; p . ext . biserica ortodoxă ; religia ortodoxă . 2. Conformitate , concordanță cu principiile tradiționale ale doctrinei bisericii creștine
PĂSTORÍ , păstoresc , vb . IV . Tranz . 1. ( Despre oameni ) A duce ( animale erbivore , turmele etc . ) la pășune , a duce să pască ; a păzi în timp ce paște ^1 ( 2 ) , a pășuna . 2. Fig . ( Folosit și absol . ) A conduce , a îndruma în spiritul dogmelor
RELÍGIE , religii , s . f . 1. Sistem de credințe ( dogme ) și de practici ( rituri ) privind sentimentul divinității și care îi unește , în aceeași comunitate spirituală și morală , pe toți cei care aderă la acest sistem ; totalitatea instituțiilor și organizațiilor corespunzătoare ; confesiune , credință . 2. Disciplină predată în școală , având ca scop educarea și instruirea elevilor în spiritul religiei ( 1 )
SCOLÁSTIC , - Ă , scolastici , - ce , adj . 1. S . f . Sistem filozofic apărut în evul mediu , care se baza pe dogmele bisericii creștine și se caracteriza prin raționamente abstracte și prin artificii logice ; p . ext . mod de gândire și de activitate intelectuală bazat pe cunoștințe formale , rupte de practică și mânuite în mod pedant . 2. Adj . Care aparține scolasticii ( 1 ) , privitor la
SIMBÓL , simboluri , s . n . 1. Semn , obiect , imagine etc . care reprezintă indirect ( în mod convențional sau în virtutea unei corespondențe analogice ) un obiect , o ființă , o noțiune , o idee , o însușire , un sentiment etc . 2. Spec . Semn convențional sau grup de semne convenționale folosit în știință și tehnică și care reprezintă sume , cantități , operații , fenomene , formule etc . 3. ( Bis . ; în sintagma ) Simbolul credinței = rugăciune care reprezintă expunerea succintă a dogmelor fundamentale ale religiei creștine ; crezul . [ Acc . și : símbol . - Pl . și : ( rar )
... pentru a rezolva probleme de administrație bisericească . 2. Adunare episcopală care se convoacă ocazional pentru a lua ( unele ) hotărâri în probleme de dogmă
TEOLOGÍE s . f . Disciplină care se ocupă cu expunerea și fundamentarea teoretică a izvoarelor și dogmelor unei religii . [ Pr . : te -
... TRINITARIÁN , - Ă , trinitarieni , - e , s . m . și f . , adj . 1. S . m . și f . Credincios creștin care acceptă ca dogmă