Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DOI
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 1408 pentru DOI.
INTERSÉCȚIE , intersecții , s . f . 1. Loc unde se încrucișează două drumuri ; întretăiere . 2. ( Mat . ) Mulțimea punctelor comune a două linii , a două suprafețe ori volume ; totalitatea elementelor comune a două
NOD , noduri , s . n . 1. Loc în care se leagă două fire , două sfori , două fâșii de pânză etc . ca să se țină strâns împreună ; loc în lungul sau la capătul unui fir , al unei sfori , al unei fâșii de pânză etc . unde s - a făcut un ochi prin care s - a petrecut unul dintre capete și s - a strâns tare ; legătură obținută astfel . 2. Proeminență pe trunchiul unui arbore , pe tulpina unei plante sau la încheietura unui cotor ; punct de unde încep să crească crengile pe tulpină sau frunzele pe lujer . 3. ( Înv . și pop . ) Articulație , încheietură ( a degetelor ) . 4. ( În sintagmele ) Nodul gâtului ( sau gâtlejului , beregatei etc . ) = mărul lui Adam . Nod vital = punct situat în bulbul rahidian corespunzând centrului respirator și a cărui lezare are ca urmare moartea imediată prin oprirea respirației . 5. Umflătură , tumoare , nodozitate , gâlcă rezultată dintr - o stare patologică . 6. Punct dublu al unei curbe în care aceeași ramură a curbei se intersectează pe ea însăși . 7. Fiecare dintre punctele în care sunt dispuși atomii , moleculele unei rețele cristaline . 8. Fiecare dintre cele două puncte în care orbita unui astru intersectează planul ...
OPOZÍȚIE , opoziții , s . f . I. 1. Raportul dintre două lucruri sau două situații opuse , contradictorii ; deosebire izbitoare , contrast . 2. Împotrivire , opunere , rezistență . 3. ( Fil . ) Noțiune a dialecticii desemnând un stadiu mai înalt de dezvoltare a contradicției decât deosebirea , stadiu în care obiectul unitar de dedublează în contrarii ce se exclud . 4. Poziție a două corpuri cerești care , privite de pe pământ , se găsesc pe bolta cerească diametral opuse . 5. ( Jur . ) Manifestare de voință destinată să împiedice îndeplinirea unui act juridic sau să impună anumite condiții acestei îndepliniri . 6. ( Lingv . ) Diferență , de obicei fonetică , cu sau fără valoare funcțională , între două unități lingvistice . II. ( În țările cu regim parlamentar ) Totalitatea persoanelor care fac parte dintr - un grup politic potrivnic partidului aflat la putere ; politica pe care o duce acest grup față de partidul la putere . [ Var . : ( înv . ) opozițiúne s .
PARALÉL , - Ă , paraleli , - e , adj . , s . f . , paraleluri , ( 5 , 7 ) s . n . 1. Adj . , s . f . ( Dreaptă , plan ) care are toate punctele la aceeași distanță de o altă dreaptă sau de un alt plan cu care nu se întretaie , oricât s - ar prelungi . 2. Adj . Care există , se produce , evoluează concomitent cu altceva . 3. S . f . Comparare a două ființe , a două opere , fenomene etc . ( pentru a stabili asemănările și deosebirile dintre ele ) ; paralelism ( 2 ) . 4. S . f . Fiecare dintre cercurile imaginare care unesc punctele cu aceeași latitudine de pe suprafața Pământului și care rezultă din intersectarea suprafeței Pământului cu un plan paralel cu planul ecuatorial . 5. S . n . ( Mat . ) Cerc situat pe o suprafață de rotație , obținut prin intersecția acestei suprafețe cu un plan perpendicular pe axa ei de rotație . 6. S . f . ( La pl . ) Aparat de gimnastică format din două bare orizontale și paralele așezate ( la înălțimi diferite sau identice ) pe stâlpi verticali ; ( la sg . ) fiecare dintre cele două bare ale acestui aparat . 7. S . n . Instrument folosit la trasarea ( pe o piesă a ) unor distanțe sau a unor linii paralele ( 1 ) cu un plan
SIMETRÍE , simetrii , s . f . 1. Proprietate a unui ansamblu spațial de a fi alcătuit din elemente reciproc corespondente și de a prezenta , pe această bază , anumite regularități ; proporționalitate , concordanță , armonie între părțile unui tot , între elementele unui ansamblu etc . ; distribuție egală , regulată , armonioasă a părților unui tot , a elementelor unui ansamblu ; corespondență exactă ( ca formă , poziție etc . ) între părțile ( opuse ale ) unui tot . 2. Spec . Proprietate a două puncte aparținând aceleiași figuri geometrice sau la două figuri diferite de a fi așezate la aceeași distanță de un plan , de o dreaptă sau de un punct ; proprietate corespunzătoare a două figuri geometrice ; proprietate a două figuri geometrice de a se suprapune
ȘARNIÉRĂ , șarniere , s . f . 1. Balama , țâțână . 2. Dispozitiv format din două piese care , așezate de o parte și de alta a unui corp cilindric și fixate cu buloane , permit suspendarea întregului ansamblu pe un reazem . 3. ( Geol . ) Locul de îmbinare între cele două flancuri ale unei cute anticlinale sau sinclinale . 4. Locul de îmbinare între cele două valve care formează cochilia unui lamelibranhiat . 5. Fâșie de hârtie gumată pe care o folosesc filateliștii pentru a lipi mărcile poștale în albume . [ Pr . : - ni -
ALTERNATÍVĂ , alternative , s . f . 1. Posibilitate de a alege între două soluții , între două situații etc . care se exclud . 2. Relație între două judecăți în care , dacă o judecată e adevărată , cealaltă e neapărat
ANTIFÓN^2 , antifoane , s . n . Mic corp plastic care se introduce în urechi pentru a le apăra de zgomote intense . ANTIFÓN^1 , antifoane , s . n . Versete sau parafrazări din psalmi care sunt repetate de două coruri sau de două voci , ca și cum și - ar răspunde reciproc ; cântare repetată de două coruri , la slujba
ANTINOMÍE , antinomii , s . f . Contradicție aparent insolubilă între două teze , două legi sau două principii ( filozofice ) , care se exclud reciproc și care totuși pot fi demonstrate , fiecare în parte , la fel de
BIFURCÁ , pers . 3 bifúrcă , vb . I. Refl . A se despărți în două ramuri , în două direcții , în două
... BIGÁM , - Ă , bigami , - e , adj . , s . m . și f . ( Persoană care are două soții , respectiv doi