Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DOMINANTĂ

 Rezultatele 11 - 17 din aproximativ 17 pentru DOMINANTĂ.

MISIUNE

MISIÚNE , misiuni , s . f . 1. Însărcinare , împuternicire dată cuiva , sarcină de a face un anumit lucru . 2. Grup de persoane ( oficiale ) trimis într - o țară străină cu un anumit scop ( de obicei diplomatic ) ; delegație . 3. Acțiune de propagare a creștinismului în țări cu altă religie dominantă ; instituție religioasă dintr - o asemenea țară , prin care se propagă creștinismul . 4. Rol , rost , datorie , menire . [ Pr . : - si - u - . - Var . : ( 1 , înv . ) mísie s .

 

NONIUS

NÓNIUS s . m . Rasă de cai autohtonă caracterizată prin talie mare și culoare dominantă neagră . [ Pr . : - ni -

 

PREDOMINANT

... PREDOMINÁNT , - Ă , predominanți , - te , adj . Care predomină ; dominant

 

PREPONDERENT

... PREPONDERÉNT , - Ă , preponderenți , - te , adj . Care întrece , domină în cantitate , în greutate ; superior ca importanță , ca valoare ; precumpănitor , dominant

 

REGINĂ

REGÍNĂ , regine , s . f . 1. Femeie care deține prerogativele unui rege , fiind suverana unui regat . 2. Soție de rege . 3. Fig . Ceea ce deține o poziție privilegiată , importantă , dominantă , într - un anumit domeniu . 4. Compus : regina - nopții = nume dat unor plante de grădină cu flori albe , roșietice sau violete care se deschid la căderea nopții și răspândesc un miros plăcut ( Nicotiana ) . 5. ( Entom . ) Albină femelă fecundă , care depune ouă : matcă . 6. Piesa cea mai importantă la jocul de șah , după rege , care poate fi mutată în orice direcție , atât în linie dreaptă cât și în diagonală ;

 

SUPREMAȚIE

SUPREMAȚÍE , supremații , s . f . Superioritate absolută unită cu autoritate și putere ; poziție dominantă ;

 

TON

TON ^2 , tonuri , s . n . I. 1. Sunet simplu , produs de o sursă care vibrează sinusoidal în timp ; interval dintre două sunete ( muzicale ) situate la o distanță de o secundă mare ; p . ext . sunet reprezentând cea mai mare distanță dintre treptele alăturate ale gamei . 2. Tonalitatea unei bucăți muzicale . 3. Înălțimea cu care se pronunță o silabă . 4. ( Înv . ) Accent . II. 1. Atmosferă specifică rezultată din cuprinsul unei opere literare ; notă dominantă a stilului sau a vorbirii cuiva . 2. Grad de luminozitate a unei culori ; nuanță a unei culori . 3. ( Înv . ; în expr . ) A - și da ton = a - și da importanță , aere . TON ^1 , toni , s . m . Pește teleostean răpitor marin care seamănă cu pălămida , ajungând până la lungimea de patru metri ( Thunnus

 

<<< Anterioarele