Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DOVEDI

 Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 69 pentru DOVEDI.

FILOZOFIC

FILOZÓFIC , - Ă , filozofici , - ce , adj . Care aparține filozofiei , privitor la filozofie , caracteristic filozofului ; care dovedește , exprimă

 

GENIAL

GENIÁL , - Ă , geniali , - e , adj . înzestrat cu geniu ; de geniu , care dovedește genialitate . [ Pr . : - ni -

 

GOSPODĂROS

GOSPODĂRÓS , - OÁSĂ , gospodăroși , - oase , adj . ( Despre oameni ) Care dovedește pricepere și manifestă interes , pasiune în conducerea unei gospodării ( personale , de stat etc . ) , a unei instituții , organizații etc . - Gospodar + suf . -

 

GOSPODAR

GOSPODÁR , gospodari , s . m . , adj . m . 1. S . m . Om care posedă o gospodărie . 2. S . m . , adj . m . ( Om ) care dovedește pricepere , chibzuială în conducerea unei gospodării ( personale , de stat etc . ) , a unei instituții , organizații etc . 3. S . m . ( Reg . ) Soț ( în raport cu soția sa ) . 4. S . m . ( Înv . )

 

IMPETUOS

IMPETUÓS , - OÁSĂ , impetuoși , - oase , adj . Care dovedește o forță sau se manifestă ca o forță de nestăpânit ; năvalnic , tumultuos . [ Pr . : - tu -

 

IMPROBABIL

IMPROBÁBIL , - Ă , improbabili , - e , adj . Care nu se poate proba , care nu poate fi dovedit , care nu este

 

INFIDELITATE

INFIDELITÁTE , infidelități , ( 2 ) s . f . 1. Lipsă de fidelitate , de credință ; nestatornicie în sentimente , nefidelitate ; spec . încălcare a credinței conjugale . 2. ( Concr . ) Faptă care dovedește nestatornicia în dragoste . 3. Inexactitate ,

 

INFIRMA

... INFIRMÁ , infírm , vb . I . Tranz . A anula , a respinge , a declara nevalabil ; a dovedi

 

IREVERENȚIOS

IREVERENȚIÓS , - OÁSĂ , ireverențioși , - oase , adj . ( Adesea adverbial ) Care dovedește lipsă de respect ; nerespectuos , necuviincios , nereverențios . [ Pr . : - ți -

 

JUSTIFICA

... 2. Refl . A da explicații cu privire la o atitudine , o acțiune etc ; a se dezvinovăți . 3. Tranz . A dovedi

 

JUSTIFICAT

JUSTIFICÁT , - Ă , justificați , - te , adj . Dovedit ca just ( 1 ) , îndreptățit , legitim . - V.

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>