Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru EXCEPȚIE

 Rezultatele 1 - 9 din aproximativ 9 pentru EXCEPȚIE.

CIVIL

CIVÍL , - Ă , civili , - e , adj . Care privește pe cetățenii unui stat ( cu excepția militarilor și a reprezentanților bisericii ) sau care aparține , este specific acestor cetățeni ; care se referă la raporturile juridice ale cetățenilor între ei ( cu excepția militarilor și a reprezentanților bisericii ) , precum și la raporturile economice ale acestora cu organele și organizațiile

 

CORESPONDENT

CORESPONDÉNT , - Ă , corespondenți , - te , s . m . și f . , adj . I. S . m și f . 1. Persoană care colaborează la un ziar sau la o publicație periodică , trimițând spre publicare informații din locul unde se află . 2. Persoană care , în lipsa părinților unui elev , are răspunderea acestuia față de autoritățile școlare . 3. ( Rar ) Persoană cu care cineva este în corespondență . II. Adj . ( În sintagmele ) Membru corespondent = membru al unei academii sau al altei instituții științifice având aceleași obligații și drepturi ca și un membru activ , cu excepția dreptului de a vota pe viitorii membrii , care este numai consultativ . Unghiuri corespondente = fiecare dintre cele patru perechi de unghiuri , egale între ele , formate de aceeași parte a unei secante care taie două drepte

 

EXCEPȚIONAL

... EXCEPȚIONÁL , - Ă , excepționali , - e , adj . 1. Care face , care constituie o excepție

 

HEREFORD

HÉREFORD s . ( probabil n . ) Rasă de taurine de culoare roșcată pe tot corpul , cu excepția capului , abdomenului și extremităților

 

OBLIC

ÓBLIC , - Ă , oblici , - ce , adj . 1. Înclinat față de o dreaptă sau față de un plan ; pieziș , plecat , aplecat . 2. ( Lingv . ; în sintagma ) Caz oblic = nume dat uneori în gramatica română cazurilor genitiv și dativ , iar în gramatica altor limbi , în mod curent , tuturor cazurilor , cu excepția nominativului și a

 

STRICT

... STRICT , - Ă , stricți , - te , adj . ( Adesea adverbial ) Care are un caracter absolut , care trebuie respectat , executat , aplicat în chip riguros , fără abatere , fără excepție

 

TERITORIALITATE

TERITORIALITÁTE s . f . Teritorialitatea legilor ( În sintagma ) = principiu potrivit căruia legile unui stat se aplică , cu unele excepții , tuturor persoanelor aflate pe teritoriul sau sau infracțiunilor săvârșite pe acest teritoriu . [ Pr . : - ri -

 

UNANIM

... UNANÍM , - Ă , unanimi , - e , adj . Acceptat , împărtășit de toți , care exprimă un acord total ; care cuprinde pe toți sau aparține tuturor ; fără excepție