Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FEUDAL
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 51 pentru FEUDAL.
ANTIFEUDÁL , - Ă , antifeudali , - e , adj . ( Despre atitudini , manifestări ) Care este împotriva feudalismului sau a feudalilor . [ Pr . : - fe -
... APANÁJ , apanaje , s . n . 1. Parte dintr - un domeniu feudal acordată fiilor din casele domnitoare și din marile familii nobile ; proprietate sau venit acordat din averea țării membrilor unei familii domnitoare . 2. Bun material sau ...
ARISTOCRAȚÍE , aristocrații , s . f . Pătură a unei clase sociale sau a unui grup social care se bucură de mari privilegii , datorate originii , bogăției și poziției sale sociale ; p . gener . ( în orânduirea sclavagistă ) clasă socială dominantă , formată din marii posesori de pământ și de sclavi ; ( în orânduirea feudală ) clasă socială dominantă a
BAN ^2 , bani , s . m . 1. Guvernator al unei regiuni de graniță în Ungaria feudală . 2. ( Titlu și funcție de ) mare dregător în Țara Românească după sec . XV ; ( și în forma mare ban ) ( titlu purtat de ) boierul care guverna Banatul Severinului , apoi Oltenia . BAN ^1 , bani , s . m . 1. Unitate monetară și monedă egală cu a suta parte dintr - un leu ; p . restr . monedă măruntă , divizionară a leului . 2. Echivalent general al valorii mărfurilor ( fiind el însuși o marfă ) ; monedă de metal sau hârtie recunoscută ca mijloc de schimb și de plată ; argint (
... BANIÉRĂ , baniere , s . f . ( Franțuzism înv . ) Drapel militar feudal
BARÓN , baroni , s . m . ( În prima fază a orânduirii feudale din apusul și centrul Europei ) Mare senior ; ( mai târziu ) titlu de noblețe intermediar între titlul de cavaler și acela de viconte ; persoană care are acest
BARONEÁSĂ , baronese , s . f . ( În societatea feudală din apusul și centrul Europei ) Femeie care posedă o baronie ; soție sau fiică de baron ; baroană . - Baron + suf . -
BEILÍC , beilicuri , s . n . 1. Casă în care erau găzduiți beii și alți trimiși oficiali ai Porții otomane în țările românești . 2. Vânzare forțată de oi în țările românești , făcută în favoarea sultanului la prețuri fixate de turci ; dijmă ( în oi ) . 3. Muncă efectuată gratuit în folosul unui bei sau al feudalilor
BIR , biruri , s . n . 1. Impozitul principal perceput în statele feudale românești de la țărani și meșteșugari ; p . gener . ( pop . ) impozit . 2. ( Înv . )
BOIÉR , boieri , s . m . 1. Mare stăpân de pământ ( care deținea , uneori , și o funcție înaltă în stat ) ; persoană din aristocrația feudală ; nobil ; p . ext . stăpân . 2. ( Înv . ) Titlu de politețe ( echivalând cu " domnule " ) , adresat persoanelor înstărite , celor cu funcții administrative
BURGHÉZ , - Ă , burghezi , - e , adj . , s . m . și f . 1. Adj . Creat de burghezie , referitor la burghezie , propriu acesteia , purtând caracterul ei ; care face parte din burghezie . 2. S . m . și f . Persoană care aparține burgheziei ; 3. ( În orânduirea feudală ) Orășean , târgoveț . [ Pl . și :