Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FORMAL

 Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 30 pentru FORMAL.

QUIDDITATE

QUIDDITÁTE s . f . ( Fil . ) Concept aristotelian care desemnează substanța formală , cauza primă a obiectului , esența acestuia . [ Pr . : cvi -

 

ROMANTISM

ROMANTÍSM s . n . Mișcare artistică și literară apărută la începutul sec . XIX ca o reacție împotriva clasicismului și regulilor lui formale , care a preluat tradițiile naționale și populare , promovând cultul naturii , lirismul , fantezia și libertatea de

 

SCHISMĂ

SCHÍSMĂ , schisme , s . f . Separarea formală a unui grup de credincioși de comunitatea religioasă căreia îi aparține ; p . ext . dezbinare sau neînțelegere pe chestiuni de principiu între grupuri sau persoane unite până atunci ; ruptură provocată de o deosebire de păreri ;

 

SCOLASTIC

SCOLÁSTIC , - Ă , scolastici , - ce , adj . 1. S . f . Sistem filozofic apărut în evul mediu , care se baza pe dogmele bisericii creștine și se caracteriza prin raționamente abstracte și prin artificii logice ; p . ext . mod de gândire și de activitate intelectuală bazat pe cunoștințe formale , rupte de practică și mânuite în mod pedant . 2. Adj . Care aparține scolasticii ( 1 ) , privitor la

 

SEMICOLONIE

... SEMICOLONÍE , semicolonii , s . f . Stat formal

 

SOFISM

... SOFÍSM , sofisme , s . n . Silogism sau raționament corect din punct de vedere formal , dar greșit din punct de vedere al conținutului ( fiind bazat pe un echivoc , pe utilizarea aspectelor neesențiale ale fenomenelor etc . ) , adesea folosit pentru a ...

 

TACIT

... TACÍT , - Ă , taciți , - te , adj . ( Despre un acord , o convenție , o înțelegere etc . ) Care nu este exprimat formal

 

TALMUDISM

... TALMUDÍSM s . n . 1. Studiul Talmudului . 2. Fig . Tendință de a privi lucrurile și fenomenele în mod formal

 

TAUTOLOGIE

... sau o acțiune . 3. ( Log . ) Judecată în care subiectul și predicatul sunt exact aceeași noțiune . 4. Expresie din logica simbolică , care , în limitele unui sistem formal

 

ZERO

ZÉRO , zeróuri , s . n . 1. Număr care , în numărătoare , reprezintă o cantitate vidă și care se indică prin cifra 0 ; nulă . 2. Epitet dat unui om de nimic ; nulitate . 3. ( Fiz . ) Punct care servește ca origine a unei scări cu ajutorul căreia se indică valorile unei mărimi . 4. ( Lingv . ) Desinență ( sau sufix ) zero = absența unui afix gramatical la o formă flexionară , care este marcată , față de alte forme cu afixe exprimate , prin lipsa unei mărci formale propriu -

 

<<< Anterioarele