Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FORMĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 2975 pentru FORMĂ.

FORMAT

... FORMÁT^2 , - Ă , formați , - e , adj . Instruit , educat , pregătit . V. forma . FORMÁT^1 , formate , s . n . Ansamblul dimensiunilor care caracterizează forma

 

FORMA

FORMÁ , formez , vb . I . Tranz . 1. A da ființă și formă unui lucru ; a face . 2. A educa , a crește . 3. ( Despre mai multe elemente ) A alcătui , a compune . 4. A confecționa forme de turnătorie , a îndeplini operația de formare . (

 

FORMAȚIE

FORMÁȚIE , formații , s . f . 1. Alcătuire , întocmire , organizare , constituire . 2. ( Geol . ) Strat de roci caracterizate prin anumite particularități ale constituției lor și care s - au format în anumite condiții geologice dintr - o anumită perioadă de timp . 3. Fel în care este dispusă o unitate militară pentru adunare , marș sau luptă . 4. Ansamblu , echipă artistică . 5. Componența unei echipe sportive ; echipă sportivă . 6. Combinație de cifre , de figuri sau de poziții la unele jocuri sportive , distractive sau de noroc ( șah , loto , pronosport etc . ) . [ Var . : formațiúne s .

 

FORMAȚIUNE

FORMAȚIÚNE s . f . v .

 

RĂS-

... RĂS - - ( Înaintea vocalelor și a consoanelor sonore , în forma răz - ) Element de compunere care : 1. a ) formează , de la verbe , derivate care exprimă o împrăștiere , o repetare sau o intensificare a ...

 

FI

FI , sunt , vb . IV . Intranz . A. ( Verb predicativ ) 1. A exista , a avea ființă . A fi sau a nu fi . 2. A se afla , a se găsi într - un anumit loc , la o anumită persoană . Cine - i acolo ? 3. A trăi , a viețui , a o duce ; ( despre lucruri , situații , acțiuni etc . ) a dura , a dăinui , a ține . Vechi obiceiuri care sunt și astăzi . 4. A se îndeplini , a se întâmpla , a se petrece , a avea loc . Mi - a spus cum a fost . 5. A avea prețul . . . ; a costa , a valora . Cât sunt vinetele ? 6. ( În superstiții , ghicitori etc . ) A însemna , a prevesti , a fi semn că . . . Ce e când ți se bate tâmpla ? B. ( Cu funcție copulativă ) 1. ( formează , împreună cu numele predicativ , predicatul ) El este vesel . 2. ( construit cu dativul ; împreună cu un nume predicativ , exprimă o stare sau o acțiune arătate de numele predicativ respectiv ) Mi - e ...

 

CRUCE

CRÚCE , cruci , s . f . I. 1. Obiect format din două bucăți de lemn , de piatră , de metale prețioase etc . așezate perpendicular și simetric una peste alta și constituind simbolul credinței creștine . 2. Figură sau desen în formă de cruce ( I 1 ) , având diferite semnificații : într - o listă de nume de persoane arată că posesorul celui însemnat cu cruce a decedat ; înaintea unui cuvânt atestă vechimea mare a cuvântului respectiv ; în calendar marchează o zi de sărbătoare creștină ; peste un text indică semnul anulării etc . 3. Simbol al ritualului creștin , care constă dintr - un gest ( semnul crucii ) făcut cu degetele la frunte , la piept și , succesiv , la cei doi umeri . 4. Religia , confesiunea creștină : creștinism . 5. Termen care intră în componența numelui unor decorații , insigne etc . în formă de cruce ( I 1 ) . Crucea " Sfântul Gheorghe " . 6. Nume dat la diverse obiecte sau părți ale unor obiecte , dispuse în formă de cruce ( I 1 ) . 7. Piesă de oțel , fontă , beton etc . pentru legarea a două conducte în prelungire , din care se despart două orificii laterale perpendiculare . 8. Instrument de tortură în antichitate , pe care osânditul îl purta adesea în spinare până la locul de execuție ...

 

CERC

CERC , cercuri , s . n . I. 1. Figură geometrică plană formată din mulțimea tuturor punctelor egal depărtate de un punct fix ; circumferință ; suprafață limitată de această figură . 2. Figură , desen , linie sau mișcare în formă de cerc ( I 1 ) . 3. Linie în formă de arc . 4. Fig . Sferă , întindere , cuprins , limită ( de cunoștințe , de atribuții , de ocupații etc . ) II. Nume dat unor obiecte de lemn , de metal etc . în formă de linie circulară . 1. Bandă subțire de metal sau de lemn care înconjură un butoi cu doage pentru strângerea și consolidarea acestora . 2. Bandă subțire ( de metal ) cu care se consolidează un cufăr , un geamantan etc . 3. Șină de fir fixată în jurul roților de lemn ale vehiculelor , pentru a consolida obezile și pentru a servi ca piesă de uzură la rulare . 4. Obiect de lemn de formă circulară , pe care îl rulează copiii lovindu - l cu un bețișor . 5. ( Înv . ) Diademă . III. Disc gradat , întrebuințat la unele instrumente de măsură pentru calcularea unghiurilor . Cerc de busolă . IV. Grup de oameni legați între ei prin interese comune ori prin legături de rudenie sau de

 

CIRCUIT

... curent . 2. Mișcare a capitalului industrial sau a fondurilor unei întreprinderi în sfera producției și a circulației ( de la forma bănească la forma productivă , apoi la forma marfă și din nou la forma bănească ) . 3. Distanță de străbătut pe un traseu mai mult sau mai puțin circular , stabilit dinainte , pentru o probă sportivă ; drum , distanță parcursă de cineva ...

 

OCHI

OCHÍ^2 , ochesc , vb . IV . 1. Intranz . A potrivi o armă la ochi pentru ca proiectilul să nimerească ținta ; a fixa linia de ochire a unei arme ; a lua ținta , a ținti . 2. Tranz . A urmări , a fixa cu privirea , a descoperi pe cineva ( printre mai multe persoane ) cu o anumită intenție ; a ( - și ) pune ochii pe cineva . 3. Refl . unipers . ( Reg . , despre întinderi acoperite de zăpadă ) A face din loc în loc pete , ochiuri ( negre sau de verdeață ) prin topirea zăpezii . ÓCHI^1 , ochi , ( I , II 4 , 7 , 11 , 12 , III ) s . m . ochiuri , ( II 1 , 2 , 3 , 4 , 5 , 6 , 8 , 9 , 10 , 13 ) s . n . I. S . m . 1. Fiecare dintre cele două organe ale vederii , de formă globulară , sticloase , așezate simetric în partea din față a capului omului și a unor animale ; globul împreună cu orbita , pleoapele , genele ; irisul colorat al acestui organ ; organul vederii unui animal sau al unei insecte , indiferent de structura lui . 2. Facultatea de a vedea , simțul văzului , vedere ; privire , uitătură . 3. ( La pl . ) Obraz , ...

 

ROATĂ

ROÁTĂ^2 , roate , s . f . ( Înv . ) Unitate militară cu un efectiv aproximativ egal cu cel al unei companii . ROÁTĂ^1 , roți , s . f . 1. Cerc de metal sau de lemn , cu spițe sau plin , care , învârtindu - se în jurul unei osii , pune în mișcare un vehicul . 2. ( Tehn . ) Organ de mașină sau ansamblu unitar de piese în formă de cerc , care se poate roti în jurul unei axe proprii . 3. Nume dat unor obiecte , instrumente etc . asemănătoare cu roata ( 1 ) , având diverse întrebuințări . 4. Obiect fabricat , aranjat sau legat în formă de roată ( 1 ) , de cerc , de disc . Roată de cașcaval . Roată de frânghie . 5. Figură pe care o formează mai multe ființe sau lucruri așezate în formă de cerc . 6. Mișcare circulară ; învârtitură , răsucire , rotocol . 7. Instrument de tortură și execuție de formă circulară , folosit în evul mediu . [ Pl . și :

 

   Următoarele >>>