Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FORȚA
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 163 pentru FORȚA.
CONTRAEXTÉNSIE , contraextensii , s . f . ( Med . ) Aplicare a unei forțe egale , dar opuse forței extensiei asupra membrelor sau a unor părți ale corpului . [ Pr . : - tra -
ECHILÍBRU , echilibre , s . n . 1. Situație a unui corp asupra căruia se exercită forțe care nu - i schimbă starea de mișcare sau de repaus ; stare staționară a unui fenomen . 2. Proprietate a anumitor sisteme de forțe de a nu schimba starea de mișcare sau de repaus a unui corp rigid asupra căruia se exercită . 3. Stare a unei balanțe economice în care părțile comparate sau raportate sunt egale . 4. Fig . Proporție justă , raport just între două lucruri opuse ; stare de armonie care rezultă din
ELÁSTIC , - Ă , elastici , - ce , adj . , s . n . I. Adj . 1. ( Despre unele obiecte ) Care are proprietatea de a - și modifica forma și dimensiunile sub acțiunea unei forțe exterioare și de a reveni de la sine la forma și dimensiunile inițiale după încetarea acțiunii forțelor exterioare care l - au deformat . 2. ( Despre ființe , mișcări ale lor etc . ) Mlădios , suplu ; fig . ( despre oameni ) care se poate adapta ușor împrejurărilor . II. S . n . Țesătură , șnur , șiret etc . executate din fire de cauciuc îmbrăcate în fire textile și folosite la confecționarea unor obiecte de îmbrăcăminte ; gumă ,
FRONT , fronturi , s . n . 1. Loc unde se dau lupte militare în timp de război ; totalitatea forțelor militare care operează pe câmpul de luptă sub o comandă unică . 2. Formație de militari , școlari , sportivi etc . aliniați cot la cot , cu fața la persoana care dă îndrumări , comenzi etc . 3. Fig . Grup de forțe solidare , organizate în vederea unei lupte comune pentru realizarea unui scop ; p . ext . sectorul unde se duce o astfel de luptă . 4. Porțiune dintr - un zăcământ de substanțe minerale unde se face tăierea rocilor , a minereurilor sau a cărbunilor . 5. Plan vertical în care sunt situate fațada unei clădiri sau fațadele unui ansamblu de clădiri . 6. ( Met . ) Zonă de tranziție între două mase de aer diferite , caracterizată prin schimbări meteorologice bruște , cu consecințe directe asupra mersului vremii . 7. ( Fiz . ; în sintagma ) Front de undă = ansamblul punctelor până la care ajunge o oscilație la un moment
MINÚNE , minuni , s . f . 1. Fenomen ieșit din comun , surprinzător , atribuit forței divine sau altor forțe supranaturale . 2. P . gener . Lucru , fapt , fenomen uimitor , neobișnuit , extraordinar ; minunăție . 3. Lucru cu însușiri excepțional de frumoase , care uimește , produce admirație ;
MISTICÍSM s . n . Credință în existența unor forțe supranaturale și în posibilitatea omului de a comunica direct cu aceste forțe ( prin revelație , intuiție , extaz ) ;
... chimice , în urma căruia se formează substanțe noi , cu proprietăți diferite de ale celor inițiale . 4. ( Fiz . ; în sintagma ) Reacție nucleară v . nuclear . 5. ( Fiz . ) Forță ( sau cuplu de forțe ) exercitată de un sistem de corpuri asupra altui sistem de corpuri , în momentul în care ultimul exercită asupra primului o forță ...
STÁTIC , - Ă , statici , - ce , adj . , s . f . I. Adj . 1. ( Mec . ) Care se referă la echilibrul forțelor , la starea de nemișcare a corpurilor . 2. Care nu se mișcă , nu se schimbă , nu se dezvoltă ; imuabil , fix ; lipsit de dinamism . 3. ( Fiziol . ; în sintagma ) Simț static = simț care orientează asupra poziției corpului și a părților lui în repaus , datorită impresiilor care vin de la mușchi , tendoane și articulații . II. S . f . Ramură a mecanicii care studiază sistemele de forțe pentru stabilirea condițiilor de echilibru ale unui corp aflat în stare de repaus sau de
SUFLERÍE , suflerii , s . f . Suflerie aerodinamică ( În sintagma ) = instalație experimentală , în formă de tunel , pentru determinarea forțelor aerodinamice exercitate de un curent de aer asupra unor machete de avioane , în vederea stabilirii forțelor care se exercită asupra construcțiilor reale în condiții de
SUPRANATURÁL , - Ă , supranaturali , - e , adj . Care pare mai presus de forțele și legile naturii sau în contradicție cu acestea ; care pare în afara naturii , a lumii percepute prin simțuri ; care este atribuit unor forțe miraculoase ; miraculos ,
ÎMPUTERNICÍ , împuternicesc , vb . IV . Tranz . 1. A da cuiva puterea de a face ceva . 2. Tranz . și refl . ( Înv . și pop . ) A da sau a prinde putere , a ( - și ) reface forțele , a ( se ) face mai puternic ; a ( se ) întări . - În +