Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FRĂMÂNTARE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 27 pentru FRĂMÂNTARE.

FRĂMÂNTAT

... FRĂMÂNTÁT^2 , - Ă , frământați , - te , adj . 1. ( Despre aluat ) Preparat prin frământare . 2. Fig . Cuprins de neliniște ; zbuciumat , agitat . - FRĂMÂNTÁT^1 s . n . Frământare

 

NEPĂSARE

NEPĂSÁRE s . f . 1. Lipsă de griji , de frământări ; situație , stare în care se află cel lipsit de griji , de frământări . 2. Lipsă de interes față de ceea ce se petrece în jur ; indiferență , indolență , apatie ; pasivitate . - Ne - +

 

ÎNVĂLURARE

... ÎNVĂLURÁRE , învălurări , s . f . Acțiunea de a ( se ) învălura și rezultatul ei ; ondulare , frământare

 

ATARAXIE

ATARAXÍE s . f . 1. ( Med . ) Stare bolnăvicioasă de pasivitate a unui organ sau a unei funcțiuni . 2. Concepție filozofică idealistă din antichitate care susținea că omul trebuie să tindă spre o stare de perfectă liniște sufletească prin detașarea de frământările

 

CLOCOT

... CLÓCOT , clocote , s . n . 1. Mișcare zgomotoasă pe care o face un lichid când fierbe . 2. Fig . Zbucium , agitație ( zgomotoasă ) , frământare

 

FIERBE

... lichid care fierbe ( 1 ) , pentru a deveni bun de mâncat . 3. Intranz . Fig . ( Despre oameni ) A fi cuprins de o mare frământare , a fi în tensiune , a fi agitat . 4. Intranz . Fig . ( Despre spații din natură ) A vui , a răsuna ...

 

GRAMOLĂ

GRÁMOLĂ , gramole , s . f . Dispozitiv pentru frământarea și omogenizarea mecanizată a

 

INTESTIN

INTESTÍN^2 , - Ă , intestini , - e , adj . ( Livr . ) Care se produce în interior , care are loc înăuntru ; intern , lăuntric . Frământări intestine . INTESTÍN^1 , intestine , s . n . Parte a aparatului digestiv , la oameni și la unele animale , care are formă de tub și care se întinde de la stomac până la anus , fiind alcătuită din două părți distincte ;

 

LINIȘTE

LÍNIȘTE s . f . 1. Lipsă de zgomot ; tăcere ; calm , acalmie . 2. Stare ( sufletească ) lipsită de zbucium , de frământări ; tihnă , pace ,

 

LINIȘTI

LINIȘTÍ , liniștesc , vb . IV . Refl . și tranz . 1. A înceta sau a face să înceteze zgomotele ; a înceta sau a face să înceteze o acțiune , un proces ( intens ) ; a ( se ) calma , a ( se ) potoli . 2. A deveni sau a determina să fie lipsit de griji , de

 

   Următoarele >>>