Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FUNDAMENTAL������
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 95 pentru FUNDAMENTAL������.
... CITOPLÁSMĂ s . f . Element constitutiv fundamental
CLÁSĂ , clase , s . f . 1. Grup ( mare ) de obiecte , de elemente , de ființe , de fenomene care au însușiri comune . 2. ( De obicei cu determinarea " socială " ) Ansamblu de persoane grupate după criterii economice , istorice și sociologice . 3. Fiecare dintre diviziunile fundamentale ale regnului animal sau vegetal , mai mică decât încrengătura și mai mare decât ordinul . 4. Unitate organizatorică de bază în sistemul învățământului , compusă dintr - un număr de elevi care au aceeași vârstă , o pregătire școlară egală și învața împreună în cursul unui an pe baza aceleiași programe de învățământ . 5. Fiecare dintre grupele de câte trei cifre ale unui număr cu mai multe cifre . Clasa miilor . 6. Categorie ( după confort și tarif ) a vagoanelor , compartimentelor , cabinelor etc . pentru călătoria cu trenul , cu tramvaiul , cu vaporul . 7. Categorie , grad , rang , care se acordă unui salariat potrivit funcției avute . 8. ( În expr . ) De ( mare ) clasă sau ( de ) clasa întâi = de calitate superioară , de prima calitate , de ( mare ) valoare . [ Var . : ( înv ) clas s .
... CLOROFÍLĂ s . f . Pigment care se găsește în părțile verzi ale plantelor și care joacă un rol fundamental
COMPLEMENTARÍSM s . n . ( Fil . ) Teză fundamentală a empirismului logic constând în asocierea empirismului cu
CONDRÍNĂ , s . f . ( Biol . ) Substanță fundamentală a țesutului
CONFEDERÁȚIE , confederații , s . f . 1. Uniune de state independente sau de unități teritoriale autonome , înființată pe baza unui acord internațional , prin care se determină condițiile de asociere a statelor și de funcționare a acestora . 2. Denumire dată unor asociații de organizații care au țeluri social - politice fundamentale comune sau apropiate . [ Var . : confederațiúne s .
CONSTITÚȚIE , constituții , s . f . 1. Totalitatea particularităților morfologice , funcționale și psihologice ale unui individ ; structură fizică generală a corpului omenesc . 2. Lege fundamentală a unui stat , investită cu o forță juridică superioară celorlalte legi , care cuprinde principiile esențiale ale organizării lui , stabilește drepturile și datoriile principale ale cetațenilor , sistemul electoral , organizarea organelor supreme și locale etc . , reflectând astfel stadiul de dezvoltare socială , economică și politică la un moment dat a statului respectiv . [ Var . : constituțiúne s .
... CONTRADICTORIALITÁTE s . f . Principiu fundamental al dreptului procesual , în temeiul căruia fiecare parte dintr - un proces este îndreptățită să i se comunice toate actele părții adverse și să discute în ...
CREZ , crezuri , s . n . 1. Totalitatea principiilor sau convingerilor cuiva , concepția despre viață a cuiva . 2. Ansamblu de învățături sau dogme fundamentale de credință , folosit ca simbol al credinței comune sau ca formulă de
DÓGMĂ , dogme , s . f . 1. Învățătură , teză etc . fundamentală a unei religii , obligatorie pentru adepții ei , care nu poate fi supusă criticii și nu admite obiecții . 2. Teză , doctrină politică , științifică etc . considerată imuabilă și impusă ca adevăr
ELECTRICITÁTE s . f . 1. Una dintre proprietățile fizice fundamentale ale materiei , care se manifestă prin ansamblul fenomenelor legate de apariția , de mișcarea și de interacțiunea corpurilor purtătoare de sarcină electrică . 2. Ramură a fizicii care se ocupă cu studiul fenomenelor