Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru GRANIȚĂ

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 23 pentru GRANIȚĂ.

INTERNAȚIONAL

INTERNAȚIONÁL , - Ă , internaționali , - e , adj . Care are loc între mai multe națiuni , care angajează sau privește mai multe țări , privitor la raporturile dintre națiuni . La care participă reprezentanții mai multor state ; care are o importanță ce depășește granițele unei singure

 

LIMES

LÍMES s . n . Sistem de apărare folosit de romani , care consta dintr - un zid de piatră sau dintr - un val de pământ , construit la granițele provinciilor . - Cuv .

 

LIMITĂ

... suprafețe , a unui obiect etc . ) . 2. ( În sintagma ) Limită teritorială = linie care delimitează teritoriul unui stat , al unei provincii , al unei regiuni etc . ; graniță , hotar . Limită silabică = locul unde se termină o silabă și începe alta în fluxul vorbirii . 3. Fig . Punct până la care pot ajunge posibilitățile , facultățile ...

 

LIMITA

LIMITÁ , limitez , vb . I . Tranz . și refl . A ( se ) fixa între anumite limite sau granițe ; a ( se ) mărgini , a ( se ) restrânge , a ( se )

 

MARTALOG

MARTALÓG , martalogi , s . m . ( Mai ales la pl . ) Slujitor domnesc însărcinat cu paza granițelor și cu supravegherea punctelor

 

PANȚIR

PANȚÍR , panțiri , s . m . Mercenar dintr - un corp de oaste ( călare ) din trecut , însărcinat mai ales cu paza granițelor , cu transmiterea știrilor și cu aducerea la îndeplinire a unor porunci ale autorităților ; p . gener . ( pop . ) ostaș . [ Var . : panț ? r s .

 

PLĂIEȘ

... PLĂIÉȘ , plăieși , s . m . 1. ( În evul mediu ) Locuitor de la graniță

 

SERHAT

SERHÁT , serhaturi , s . n . ( Înv . ) Cetate turcească la granița țărilor

 

STRĂINĂTATE

STRĂINĂTATE , străinătăți , s . f . 1. Țară , regiune situată dincolo de granițele propriei patrii . 2. Mediu străin în care se află cineva , departe de familie și de cunoscuți . [ Pr . : stră - i - . - Var . : ( pop . ) streinătáte s . f . ] - Străin + suf . -

 

STRĂJER

STRĂJÉR , - Ă , străjeri , - e , subst . 1. S . m . Persoană care avea obligația să păzească granițele ( muntoase ) , în schimbul unor avantaje fiscale . 2. S . m . și f . Tânăr care aparținea străjeriei . 3. S . m . Construcție formată dintr - un grup de stâlpi de lemn , montată lângă piciorul unui pod de lemn , pentru a - l apăra de loviturile plutelor . [ Var . : ( înv . ) strejár s . m . ] - Strajă + suf . -

 

TARIF

TARÍF , tarife , s . n . 1. Taxă oficială fixată pentru anumite prestații de serviciu , pentru vânzarea anumitor articole , transporturi de mărfuri și de persoane etc . 2. Tabel , listă cuprinzând prețurile unitare sau specifice pentru furnituri , servicii etc . ( publice ) și condițiile stabilite pentru aplicarea lor . 3. ( În sintagma ) Tarif vamal = tabel în care sunt înscrise taxele vamale la care sunt supuse mărfurile trecute peste granița unui stat . [ Pl . și :

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>