Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru GRĂBI

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 37 pentru GRĂBI.

CATALIZĂ

CATALÍZĂ , catalize , s . f . Acțiune prin care se grăbește sau se încetinește o reacție chimică , sub influența unor

 

CATALIZATOR

CATALIZATÓR , catalizatori , s . m . Substanță care grăbește sau încetinește o reacție chimică , fără ca ea însăși să fie modificată . - Cataliza + suf . - tor ( după fr .

 

DEVANSA

... depăși . 2. A săvârși sau a face să se petreacă ceva mai devreme decât era normal sau prevăzut ; a grăbi

 

FOEHN

FOEHN , foehnuri , ( 2 ) s . n . 1. Vânt cald , uscat și puternic , care bate primăvara dinspre crestele alpine ale munților din Elveția și Austria spre văi , grăbind topirea zăpezilor . 2. Uscător electric pentru păr . [ Pr . : f�

 

FORFOTĂ

FÓRFOTĂ s . f . Mișcare grăbită și zgomotoasă de colo până colo ; forfoteală ,

 

FORFOTI

FORFOTÍ , forfotesc , vb . IV . Intranz . 1. A umbla de colo până colo grăbit , iute ; a foi , a furnica , a roi , a mișuna , a forfăi . 2. A fierbe cu zgomot înăbușit ; a clocoti încet , potolit . - Formație

 

GONI

GONÍ , gonesc , vb . IV . 1. Tranz . A fugi după cineva , a urmări în fugă ( pentru a prinde , pentru a face să se grăbească etc . ) ; a fugări ; spec . a alunga vânatul spre locul de pândă al vânătorilor . 2. Tranz . A alunga , a izgoni . 3. Intranz . A alerga , a fugi . 4. Refl . și intranz . ( Despre vitele cornute ) A se împreuna ( spre a se

 

GRABNIC

GRÁBNIC , - Ă , grabnici , - ce , adj . ( Adesea adverbial ) Care se grăbește , care arată grabă ; care se întâmplă repede , pe neașteptate ; care nu poate aștepta , nu poate întârzia , care trebuie făcut fără întârziere . Mers grabnic . Moarte grabnică . Treabă grabnică . - Grabă + suf . -

 

IUȚI

... să se producă , să meargă etc . sau a se produce , a merge etc . mai repede , mai prompt ; a ( se ) grăbi . Își iuțește pașii . 2. Refl . ( Rar ) A se enerva , a se supăra , a se mânia ușor . 3. Tranz . și ...

 

IUȚIT

IUȚÍT , - Ă , iuțiți , - te , adj . 1. Grăbit , repede . 2. Usturător , picant , pișcător ,

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>