Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru IMPERTINENȚĂ

 Rezultatele 1 - 9 din aproximativ 9 pentru IMPERTINENȚĂ.

INSOLENȚĂ

... INSOLÉNȚĂ , insolențe , s . f . Obrăznicie , impertinență

 

MĂGĂREȘTE

... MĂGĂRÉȘTE adv . Ca măgarii ( 1 ) , în felul măgarilor ; fig . cu impertinență

 

NEOBRĂZARE

... NEOBRĂZÁRE s . f . Vorbă , faptă , atitudine , purtare lipsită de cuviință ; lipsă de cuviință , obrăznicie , nerușinare , impertinență

 

NERUȘINARE

... NERUȘINÁRE s . f . Lipsă de rușine ; p . ext . comportare , afirmație , faptă lipsită de bună - cuviință ; necuviință , impertinență

 

OBRĂZNICIE

... OBRĂZNICÍE , obrăznicii , s . f . Atitudine , purtare , vorbă obraznică ; necuviință , insolență , impertinență

 

PROVOCATOR

... PROVOCATÓR , - OÁRE , provocatori , - oare , adj . Care provoacă , întărâtă , ațâță , incită , atacă ; care atrage atenția asupra sa prin ținută , extravaganță , impertinență

 

SFRUNTARE

... SFRUNTÁRE , sfruntări , s . f . ( Rar ) Acțiunea de a sfrunta și rezultatul ei ; p . ext . nerușinare , obrăznicie , impertinență

 

TUPEU

... TUPÉU , tupeuri , ( rar ) s . n . Îndrăzneală , cutezanță care întrece limita cuvenită ; obrăznicie , impertinență