Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru INSECTĂ
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 214 pentru INSECTĂ.
... hemiptere , s . n . ( La pl . ) Ordin de insecte cu prima pereche de aripi parțial chitinizată și cu a doua membranoasă ; ( și la sg . ) insectă
... cu prima pereche de aripi pe jumătate chitinizată și în rest membranoasă , iar cu a doua pereche în întregime membranoasă ; ( și la sg . ) insectă
... de aripi membranoase , cu metamorfoză completă , femelele având la vârful abdomenului un ac cu venin , și care trăiesc adesea organizate în colonii ; ( și la sg . ) insectă
... HOMOPTÉR , homoptere , s . n . ( La pl . ) Ordin de insecte cu două perechi de aripi asemănătoare , membranoase ; ( și la sg . ) insectă
INSECTICÍD , - Ă , insecticide , adj . , s . n . 1. Adj . Care ucide insectele dăunătoare sau parazite . 2. S . n . Substanță chimică , naturală sau sintetică , folosită pentru combaterea insectelor dăunătoare sau
INSECTIFÚG , - Ă , insectifugi , - ge , adj . , s . n . 1. Adj . Care îndepărtează , care gonește insectele . 2. S . n . Substanță chimică care , prin mirosul , gustul , culoarea sau altă proprietate a ei , îndepărtează insectele
INSECTIVÓR , - Ă , insectivori , - e , adj . , s . n . 1. Adj . , s . n . ( Animal ) care se hrănește cu insecte . 2. S . n . ( La pl . ) Ordin de mamifere , de talie în general mică , cu dinți ascuțiți , a căror hrană principală o constituie insectele ; ( și la sg . ) animal care face parte din acest
... mai multor specii de insecte din ordinul ortopterelor , dăunătoare agriculturii , care se caracterizează prin lungimea antenelor și prin picioarele posterioare foarte lungi , adaptate pentru sărit ; insectă
... Ordin de insecte cu corpul lung și subțire , cu capul mare și cu aripile străvezii , care trăiesc de obicei pe lângă ape ; ( și la sg . ) insectă
MÚȘIȚĂ , mușițe , s . f . 1. Nume dat îngrămădirii de insecte care se formează în jurul butoaielor cu vin , al vaselor de oțet sau al fructelor în fermentație . 2. Mulțime de larve care se dezvoltă vara pe carne sau pe cadavre din ouăle depuse de o specie de muscă . 3. ( Reg . ) Nume dat unor insecte parazite care atacă rădăcinile și frunzele unor plante . 4. ( Reg . ) Mucegai ;
MÚSCĂ , muște , s . f . I. 1. Denumire dată mai multor genuri de insecte cu aparatul bucal adaptat pentru supt , dintre care cea mai cunoscută ( Musca domestica ) trăiește pe lângă casa omului ; p . gener . ( pop . ) nume dat oricărei insecte mici , zburătoare , căreia nu i se cunoaște numele . 2. ( Înv . și pop . ) Albină . II. P . anal . 1. ( La oameni ) Smoc de păr lăsat să crească sub buză inferioară . 2. ( Reg . ) Cavitate înnegrită pe care o prezintă dinții calului , după care i se poate aprecia vârsta . 3. ( Pop . ) Vână neagră la rădăcina nasului ( evidentă la unele persoane ) . 4. ( La tir ) Punct negru situat în mijlocul panoului de tragere ; ( la pl . ) lovituri în centrul țintei . 5. ( Reg . ) Punct de broderie la cusăturile cu motive naționale . 6. ( Sport ) Categorie de greutate în care sunt încadrați sportivii între 48 și 51 kg la box , iar la lupte juniorii până la 49 kg și seniorii până la 52